La cinema

De curând am luat hotărârea istorică să ducem copilul (cel mare) la cinema. Și ca să facem treaba până la capăt am ales un 3D, dublat - Aventurile lui Sammy. Ne-am gândit că o să fie mai ușor de digerat având în vedere că noi suntem deja prietenii țestoaselor. Adevărul e că, nouă, părinților, ne-a plăcut, însă experiența în sine n-avem de gând s-o repetăm prea curând. În primul rând, Lara, ca un copil free-TV ce se află, n-a înțeles noțiunea de reclamă și primul sfert de oră tot întreba dezamăgită dacă ăsta e filmul. În al doilea rând, ochelarii pentru 3D sunt mărime unică, evident foarte grei pentru un copil de 4 ani. Nu în ultimul rând, sonorul e mult prea puternic (am vrut să-i luăm niște căști de acasă, dar am uitat). Lara e obișnuită cu spectacolele - are vechime serioasă la teatru, operă și alte genuri de reprezentanții. Dar cinematograful a părut să o atragă cel mai puțin. Aaaa... și evident am fost singurii care am mâncat măr într-o mare de copii cu găleți de popcorn cu diverse arome și bidoane de băuturi acidulate. Asta după ce ne-am străduit zile bune să găsim un spectacol la o oră care să nu fie de somn pentru copiii de vârsta asta.