marți, 15 noiembrie 2016

Zece

Dragă Lara,

Îmi amintesc că aveam cam 15 ani când ascultam și tot ascultam cântecul ăsta care îți place ție astăzi atât de mult. Pe vremea aia google nu era încă un verb și nici nu aveam încă obișnuința de a căuta lucruri pe internet imediat cum în minte îmi răsărea o întrebare.
Așa că, vrând să îi înțeleg mai bine versurile, am tot dat play și rewind la casetă până am reușit să le prind cu creionul, cuvânt după cuvânt, tot sensul.

You are young and life is long and there is time to kill today.
And then one day you find ten years have got behind you...


Au trecut de atunci mai bine de 20 de ani, iar pe ultimii zece i-am petrecut împreună. Într-o clipă...

Îți doresc să te bucuri de tot timpul care va veni peste tine, să-l folosești cum știi tu mai bine și să te uiți mereu înapoi cu zâmbetul pe buze. La mulți ani!

Mama

sâmbătă, 19 martie 2016

Genealogie

Lara desenează arborele genealogic al familiei... Cu scorbură și fructe!
- ... străbunicul, străbunica, bunicul, bunica...
- Lara, dar ce este aia din mijlocul desenului?
- Scorbura. Adică sunt eu!
- Și fructele cine sunt?
- A, fructele sunt doar de decor. De fapt, numele sunt de decor...



sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Sora mai mare

Sunt sigură că am mai scris aici și aiurea ce minunată e ea, sora mai mare. Și ce frumoase sunt împreună. Și cât de des se iau în brațe. Și își spun una alteia cuvinte minunate, pentru ca apoi să susțină că nu se suportă.
Ieri a întârziat la școală pentru că m-a ajutat să o îngrijim pe Sânzi după o criză. Mi-a adus Diazepamul, o aleză, șervețele... A mângâiat-o și a învelit-o.
De fapt, mai mereu întârzie la școală pentru că pe Sânziana nu e bine să o trezești prea rapid din somn. Mai bombăne din când în când, dar știe foarte bine ce se întâmplă.
Azi a avut prima ei piesă de teatru în engleză, pentru care s-a pregătit câteva luni. Poza asta mișcată primită pe whatsapp e tot ce am.



Nu am putut să mă duc să o văd. Și nici ieri nu am putut să o ajut să-și repete replicile. Ba mai mult, după piesă, am așteptat-o acasă cu o nouă criză, deși mi-aș fi dorit să ieșim undeva în oraș, să sărbătorim.
Sunt persoane care îmi spun, uneori, că atenția mea nu se împarte în mod egal. Nici nu ar avea cum, chiar dacă în inima mea e loc suficient pentru amândouă. Și ea știe asta. Mi-a spus că o să primim filmare de la piesa de teatru și că o să o pot vedea așa, să nu îmi fac probleme.
Nu e primul frate mai mare pe care îl văd într-o astfel de situație. Daria, Ana, Petru sunt copii în a căror privire am văzut că știu ce înseamnă să fie nevoie să aștepte. Și din urmă vin și câțiva frați mai mici, care vor învăța și ei, curând, același lucru.
Îmi amintesc că am citit la un moment un articol scris de o altă mamă a unui copil cu Dravet despre sora mai mare. Sărbătorea o banală ieșire în două, pe care reușise să o facă după luni și luni de amânări - din cauza crizelor, din cauza terapiilor, din cauza proastei-dispoziții, din cauza faptului că niciodată nu pare să vină vremea lor, a fraților sănătoși.
Ei bine, astăzi Lara a jucat în prima ei piesă de teatru în engleză. Mi-aș fi dorit să fiu acolo să o văd și să o aud, să am emoții, să râd și să aplaud. Imaginați-vă - a avut rolul unui ren...

sâmbătă, 5 decembrie 2015

Un grup de magicieni

De două nopți se culcă în sufragerie, că poate-poate îl surprinde pe Moș Nicolae când vine să ia scrisorile pentru Moș Crăciun și lasă ceva drăguț la schimb...
În seara asta, cam cu o oră mai târziu decât adoarme de obicei, îmi zice:

- Nu mai pot. Rămâi tu?
- Mai rămân, dar nici eu nu știu cât o să rezist.
- Bine, dar crezi că are cheie?
- Nu știu ce să zic. Îți dai seama câte chei ar trebui să aibă la el?
- Păi, eu m-am gândit că sunt mai mulți, poate că șapte.
- De ce tocmai șapte?
- Câte unul pentru fiecare continent. Deși, poate că în Antarctica nu e nevoie.
- Și totuși, chiar dacă e câte unul pe fiecare continent, de câte chei crezi că ar avea nevoie?
- Hmm... miliarde. Ai dreptate, n-are cum.
- Și atunci?
- Poate că are un băț din ăla ca hoții, care se potrivește la mai multe uși.
- Haide măi, chiar crezi că Moșu' acționează ca un hoț?
- Eu m-am gândit mai demult că, de fapt, e un grup de magicieni care face totul...

Măi Lara, cred că ai mare dreptate. Nici anul ăsta nu te pot dezamăgi.

duminică, 13 septembrie 2015

Portret


Stăteam fiecare pe canapeaua lui, absorbiți în câte o lectură. Lara a zis dintr-o dată că vrea să ne facă portretul. Mi-am imaginat că va face un desen cu mine și unul cu el. Pentru că, nu-i așa, stăteam fiecare pe canapeaua lui. Ei bine, nu, ea ne vede mereu împreună. Și zâmbitori...

miercuri, 11 februarie 2015

Azi la școală

Azi la școală am plantat salată. Întâi ea, iar eu ultima din clasă. Câte două semințe fiecare. Așteptăm să apară răsadurile, pe care le mutăm apoi în sera din curtea școlii. Iar când le vine timpul, sper să le mâncăm!

sâmbătă, 7 februarie 2015

La schi

Am reușit zilele astea să mă urc pe schiuri după o grămadă de ani. În același timp, am convins-o pe Lara să încerce și ea. În prima zi a stat nefiresc, în a doua deja cobora mici porțiuni de pârtie, iar în a treia striga la mine că vrea mai repede și mai abrupt. Mi-am amintit cum m-a învățat tata să merg pe bicicletă când eram un pic mai mică decât e ea acum, amestecul de adrenalină și frică, sentimentul de victorie, că pot, că știu să fac ceva de mai adineauri nu știam, că eu conduc bicicleta și nu ea pe mine. Sper să își amintească și ea, peste ani, că mama a fost alături de ea când a învățat să schieze...


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...