Ieri a întârziat la școală pentru că m-a ajutat să o îngrijim pe Sânzi după o criză. Mi-a adus Diazepamul, o aleză, șervețele... A mângâiat-o și a învelit-o.
De fapt, mai mereu întârzie la școală pentru că pe Sânziana nu e bine să o trezești prea rapid din somn. Mai bombăne din când în când, dar știe foarte bine ce se întâmplă.
Azi a avut prima ei piesă de teatru în engleză, pentru care s-a pregătit câteva luni. Poza asta mișcată primită pe whatsapp e tot ce am.
Nu am putut să mă duc să o văd. Și nici ieri nu am putut să o ajut să-și repete replicile. Ba mai mult, după piesă, am așteptat-o acasă cu o nouă criză, deși mi-aș fi dorit să ieșim undeva în oraș, să sărbătorim.
Sunt persoane care îmi spun, uneori, că atenția mea nu se împarte în mod egal. Nici nu ar avea cum, chiar dacă în inima mea e loc suficient pentru amândouă. Și ea știe asta. Mi-a spus că o să primim filmare de la piesa de teatru și că o să o pot vedea așa, să nu îmi fac probleme.
Nu e primul frate mai mare pe care îl văd într-o astfel de situație. Daria, Ana, Petru sunt copii în a căror privire am văzut că știu ce înseamnă să fie nevoie să aștepte. Și din urmă vin și câțiva frați mai mici, care vor învăța și ei, curând, același lucru.
Îmi amintesc că am citit la un moment un articol scris de o altă mamă a unui copil cu Dravet despre sora mai mare. Sărbătorea o banală ieșire în două, pe care reușise să o facă după luni și luni de amânări - din cauza crizelor, din cauza terapiilor, din cauza proastei-dispoziții, din cauza faptului că niciodată nu pare să vină vremea lor, a fraților sănătoși.
Ei bine, astăzi Lara a jucat în prima ei piesă de teatru în engleză. Mi-aș fi dorit să fiu acolo să o văd și să o aud, să am emoții, să râd și să aplaud. Imaginați-vă - a avut rolul unui ren...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu