- Nu.
- Că cel mare al nostru e foarte gelos. De când a apărut cel mic nu ne mai înțelegem cu el.
- Mama, ce înseamnă gelos?
- Când vrei să iei lucrurile altcuiva.
- Deloc?
- Adică cum, mama? Când nu vrea să ți le dea?
- Când nu i le ceri. Când încerci să i le iei pur și simplu, fără să întrebi dacă e de acord să ți le dea și ție.
Dialogul cu bunicuța din parc s-a transformat rapid într-un dialog cu Lara. Pentru că nu putea fi un dialog cu bunicuța, despre Lara, de față cu Lara. Nu înțeleg de ce oamenii își imaginează că e normal să vorbești despre un copil de 3 ani (el), respectiv 4 spre 5 ani (ea) ca și cum ei n-ar fi de față, ca și cum n-ar înțelege că e vorba despre ei.
Și nu doar bunicii cad în capcana asta. Ne întâlnim cu amici părinți care ne întreabă:
- Și, cum e cu doi?
- Nu pot să-ți răspund.
- Haide dom’le, zi.
- Nu pot să-ți spun.
- A, deci e nașpa?
- ...
Cu toții avem cred cuvinte care ne răsună în cap încă de când eram mici pentru că le-am auzit de la cine știe ce unchi la vreo masă în familie. Etichete care ni s-au pus și care ne-au influențat apoi în viață. De ce să ducem asta mai departe cu copiii noștri?
2 comentarii:
Vezi ca saptamana asta suntem in mare conexiune! Eu am fost marcata de doua chestii in copilarie - a spus maica-mea ca sunt timida (eu nu ma vedeam asa dar, pentru ca a zis ea, am crezut-o pe cuvant si am devenit) si povestea conform careia in familia noastra toate relatiile de cuplu se termina prost. Lucrez la amandoua, sa nu fie in fiecare zi adevaruri absolute... Si toate astea pentru ca au oamenii chef sa stea la taclale si sa puna etichete. Asta apropo si de "raule!" "egoistule!" "obraznicule" si alte etichete pe care le lipesc mamele pe fruntile copiilor lor prin parcuri.
Mai pastreaza conexiunea si pana saptamana viitoare, cand ne vedem :D
Trimiteți un comentariu