N-o să scriu despre cât de civilizată, curată, organizată - până la urmă normală - e Germania față de România. Și nici despre câte zâmbete fără motiv am numărat în plus pe străzile lor față de străzile noastre. Și nici despre cât de liniștiți sunt copiii și părinții sau bunicii de la ei. O să scriu doar că, într-un părculeț oarecare dintr-un cartier oarecare din Munchen, pentru prima oară după multă vreme nu m-a mai mâncat pielea la vederea nisiparului. Iar când am ajuns acasă n-am simțit nevoia să-i fac baie Larei înainte de orice altceva.Jocurile erau din materiale pe cât posibil naturale și, nefiind vopsite, se integrau foarte bine în spațiul cu adevărat verde din jur. Mi-a plăcut rumegușul de pe jos din anumite zone - nu se face noroi când plouă, nu intră în sandale. Am scanat cu mare atenție și pământul din jurul băncuțelor: nicio coajă de semințe, niciun ambalaj, un singur chiștoc de țigară într-un parc întreg. Nici diverse urme ale trecerii animalelor de toate felurile n-am văzut. Sigur, la ei câinii nu sunt stăpânii străzilor, dar și parcul avea poartă închisă la intrare. Și ce liniște în toiul zilei... Of!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu