Asaltați de diverse știri despre variante de petrecere a timpului liber
pentru weekendul care tocmai s-a încheiat, ne-am hotărât să petrecem
două zile curat urbane. Am lăsat parcurile pentru alții și ne-am făcut o
listă de activități potrivite pentru toți patru. Ce a ieșit? Hmmm...
Păi am început sâmbăta în forță cu
expoziția de dinozauri din parcarea de la Romexpo.
Deși e relativ interactivă - fiecare exponat are un buton pe care
copiii pot apăsa pentru a-l pune în mișcare, există o măsuță cu
puzzle-uri și una cu șabloane tematice pentru desen - după vreo 20 de
minute eram gata pentru altceva.
Am plecat spre centru, în Piața
Arthur Verona, unde citisem că vor fi statui vivante, cu ocazia Zilelor
Bucureștiului. Am ajuns fix la ora la care programul trebuia să înceapă,
dar organizatorii erau mai numeroși decât spectatorii. Am cotit-o spre
Grădina Icoanei, unde fetele au testat leagănele și toboganele preț de
vreo jumătate de oră, timp suficient să înceapă activitatea și în
piațeta vecină. Am putut vedea cinci tipuri de statui vivante. Lara a
fost foarte contrariată și mă tot întreba dacă sunt statui sau oameni.
N-am vrut să-i ofer răspunsul pe tavă și, împreună cu unul dintre
actori, am încercat s-o zăpăcim complet. Din când în când el îi făcea cu
ochiul, în funcție de ce îi spuneam eu. Când deruta ei ajunsese deja la
cote amuzante a apărut în peisaj o altă familie cu o fetiță cam de
aceeași vârstă. Mama i-a spus sec: „Tu nu vezi că sunt oameni?” Iar
bunica a remarcat că sunt „foarte bine realizați”. Mi-a venit să țip de
frustrare...
În fine, am ascultat și o fanfară, apoi am pornit-o spre
Strada de C'Arte.
Deși era deja ora 13.00, expozanții abia își aranjau cărțile în
rafturi. Strada Copiilor era pustie, singura activitate fiind o terasă
cu muzică neadecvată și chipsuri și croissante preambalate la vânzare.
Am insistat să cumpărăm câteva cărți, am apucat să mai constatăm că nu
există toalete amenajate și ne-am retras spre casă pentru masa de prânz
și somn.
Duminică dimineața am luat-o de la capăt cu programul nostru intens
urban cu gândul să ne plimbăm prin centrul istoric. Primul obiectiv pe
listă ar fi trebuit să fie
o excursie virtuală prin Viena, însă la 11.30 cortul organizatorilor era gol.
Noroc că îi luasem Larei aparatul foto și am putut să dăm rapid un alt
sens plimbării noastre: excursie de fotografiat în tandem tată și fiică.
Ne-a pozat pe fiecare dintre noi, s-a pozat pe ea, un motan pe un gard,
niște flori, oameni. Nu sunt cele mai bune poze din punct de vedere
tehnic, dar e interesant pentru un părinte să poată vedea lumea prin
ochii copilului lui. O înghețată (spectaculos servită) și un covrig mai
târziu eram deja buni să ne întoarcem acasă.
Adăugați la asta și obișnuitele lecții de balet de sâmbătă după-amiaza,
respectiv duminică dimineața, dar și o raită pe la castelul de la Izvor
și aveți tabloul ultra-complet al weekendului nostru. Ce-am învățat din
el? În primul rând că, la fața locului, multe dintre evenimentele
anunțate pompos sunt... în curs de pregătire, asta ca să fiu
politicoasă. În al doilea rând, rutina din programul copiilor asigură
relaxarea părinților. Nu în ultimul rând, orașul e o junglă. Duminică
seara, stând toți înșirați pe canapea, am propus să ieșim din nou afară.
Lara a răspuns ferm: „Mai bine să mai stăm”.
Precizare: Am evitat voit inaugurarea Muzeului Antipa. Când s-o termina coada, să ne anunțați și pe noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu