De la Ateneu la Conservator și înapoi

Așa se plimbă spectacolele din proiectul Clasic e fantastic și noi după ele. N-am știut de proiect chiar de la început, dar de când l-am descoperit îl urmărim îndeaproape. Și nu pentru că intrarea e gratuită - chiar am plăti bilet pentru așa niște spectacole.
De trei stagiuni, Lara e o împătimită a spectacolelor de toate felurile pentru copii. Noi, adulții însoțitori, am fost însă adesea dezamăgiți de diverse detalii - gălăgia pe care o fac copiii prea mici, dar și părinții lor la multe dintre piesele de teatru; unele adaptări ale textelor destinate mai degrabă celor mari decât celor mici; orele nepotrivite de spectacol - în cazul Operei Comice pentru copii, de exemplu, și lista poate continua, din păcate.
Anul acesta, pentru că și vârsta ei ne-a permis-o, dar mai ales pentru că Bubu e de-a casei la Opera Națională, Lara a frecventat spectacolele de acolo potrivite pentru copii, atât în sală, cât și în foaier - Hansel și Gretel, Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici, Motanul încălțat, Fata mării, Petrică și lupul, Crăiasa zăpezii, Visul unei nopți de vară.
Proiectul Clasic e fantastic a venit deci pentru noi ca o continuare firească. La Ateneu mi-a venit și mie rândul să le însoțesc, la un spectacol intitulat Muzica și dansul. Destinat copiilor de peste zece ani, a reușit totuși să atragă și să țină cuminți pe scaun spectatori mult mai tineri. Sala a fost plină ochi și mulți dintre cei prezenți au ridicat mâna atunci când dirijorul Ilarion Ionescu-Galați a întrebat cine se află acolo pentru prima dată.
Spectacolul a adus pe scenă laolaltă orchestra și câțiva mici dansatori, care au transpus în pași polka, valsul și tangoul, printre alte genuri. Ne-am uitat, în felul ăsta, și la instrumente, dar și la costumele dansatorilor și le-am comentat apoi pe fiecare. Aplauzele au fost furtunoase atunci când dirijorul a luat-o la dans pe cea mai micuță dintre fetele de pe scenă, arătându-le copiilor că muzica și dansul merg mână în mână.
Dacă au fost și lucruri care nu ne-au plăcut la spectacolul acesta, ele au venit din sală. Proiectul este însă cu adevărat fantastic și ne declarăm fani. Weekendul viitor mergem să vedem Copilăria lui Beethoven, la Conservator. Iar apoi, din nou la Ateneu. Sau la Conservator. Vorba cântecului pe care îl tot cântă Lara în perioada asta:

La 5 și jumătate la Universitate.
Și, dacă este prea târziu, să ne vedem în Cișmigiu.
Dar, ca să ajung și eu, te aștept la Ateneu.
Sau ca să-ți fie mai ușor, în față la Conservator.