Așa că atunci când la Sighișoara am intrat într-un magazin cu suveniruri care mai de care mai kitschoase, numărătoarea de lemn pe care mi-au picat ochii a fost un adevărat colac de salvare. S-a potrivit de minune și cu faptul că de curând citisem o poveste în care apărea o numărătoare și îi explicasem ce e și la ce se folosește și îi povestisem că am avut și eu una când eram mică.
Nu numai că s-a topit toată când i-am cumpărat-o, dar de atunci au devenit prietene nedespărțite, iar operațiile de adunare și scădere sunt deja la ordinea zilei. Larei îi place să se joace cu numerele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu