Am ajuns și noi în sfârșit la muzeul lăudat. Prima remarcă pozitivă a fost lipsa cozii de la intrare, iar prima observație negativă că aparatul automat de vânzare a biletelor nu dă rest. Ce-i drept, se poate plăti și cu cardul. 20 de lei biletul pentru adulți și gratis pentru copiii preșcolari.
Tot în primele minute, ne-a luat prin surprindere atitudinea foarte deschisă a angajaților de la muzeu. Din amintirile noastre, oamenii din specia asta obișnuiau să se hrănească cu multe murături, dar cei de la Antipa se pare că s-au reorientat spre cofetării.
O altă surpriză plăcută a fost faptul că la intrare există vestiar, cu compartimente cu cheie - un lucru atât de firesc și de util. Ușurați de haine groase și bagaje, am început vizita cu primul dintre cele trei niveluri. Lara s-a arătat plină de entuziasm de la primele exponate, iar noi ne-am dat seama rapid că a fost o decizie bună să ne petrecem o dimineață de weekend la Antipa.
Entuziasmul nu a contenit nici la al doilea nivel, iar când i-am propus să îl lăsăm pe al treilea pentru o vizită ulterioară a protestat sonor. Însă, ideea de a reveni i-a surâs.
Ce am remarcat că au surprins-o foarte tare - de altfel și pentru mine un semn de întrebare și motiv de a amâna până acum vizita la Antipa - au fost animalele care mănâncă alte animale. Lupi care atacă un cerb, o vulpe care mușcă dintr-un iepure și un vultur cu o căprioară în gheare sunt imagini pe care și eu le percep ca fiind violente. Nu știu dacă explicațiile mele au reușit să-i atenueze mirarea.
Ne-a plăcut în schimb o lupoaică alăptând cinci pui. „Mama, și mai are loc și pentru alții!”, s-a minunat Lara.
Îmi amintesc că atunci când am scris despre vizita noastră la Paris la Cité des Sciences et de l'Industrie m-am plâns că noțiunea de interactivitate este străină muzeelor din România. La Antipa renovat există touchscreen-uri cu informații despre speciile expuse, dar fluturii sunt fixați cu ace în cutii. Lara mi-a spus că i-au plăcut mai mult cei vii, care ți se așezau pe mână, din sera tropicală de la Cité.
N-am luat un audioghid pentru că nu știam câtă răbdare vor avea fetele să ne plimbăm la pas prin muzeu. Poate că la a doua sau a treia vizită o sa încercăm și asta. Nici de ateliere sau alte activități nu ne-am interesat. A fost doar un prim contact și ne propunem să aflăm mai multe data viitoare. Revenirea e garantată și de faptul că magazinul de suveniruri, care arăta destul de promițător, se închisese temporar la momentul la care ne-am arătat noi interesați de ceva cumpărături. Lara avea de gând să-și ia un dinozaur, iar pentru Sânziana alesese un delfin. Acum e foarte îngrijorată să nu se vândă până ajungem noi din nou la muzeu.
Fotografii frumoase n-o să vedeți la noi, dar puteți arunca un ochi (dacă nu ați făcut-o până acum) aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu