Până la urmă, totuși, s-a întâmplat în weekendul ăsta, independent de teama mea. Lara mi-a zis hotărâtă: "Dă-mi roțile jos!". N-am avut încotro și, în câteva minute, mergea singură. Mai are un pic de lucrat la oprire, dar mersul pe numai două roți îi iese impecabil.
luni, 7 mai 2012
Pe două roți de-a binelea
Deși am mai încercat în diverse feluri încă de anul trecut, ceva nu se lega. E drept că un factor important era și frica mea de a mă vedea singură cu amândouă fetele în parc, una stând să admire firul ierbii și cealaltă gonind în toate direcțiile pe bicicletă.
Până la urmă, totuși, s-a întâmplat în weekendul ăsta, independent de teama mea. Lara mi-a zis hotărâtă: "Dă-mi roțile jos!". N-am avut încotro și, în câteva minute, mergea singură. Mai are un pic de lucrat la oprire, dar mersul pe numai două roți îi iese impecabil.
Până la urmă, totuși, s-a întâmplat în weekendul ăsta, independent de teama mea. Lara mi-a zis hotărâtă: "Dă-mi roțile jos!". N-am avut încotro și, în câteva minute, mergea singură. Mai are un pic de lucrat la oprire, dar mersul pe numai două roți îi iese impecabil.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu