Genunchii mei își amintesc foarte bine primele ture cu bicicleta pe două roți. Atât de bine încât i-au transmis creierului meu să uite, ca niciun altul, mersul pe bicicletă. Atât de bine încât i-au spus apoi spatelui meu să se blocheze într-o poziție nefirească cu doar câteva luni înainte ca Lara să ajungă la vârsta la care ar putea începe să renunțe la roțile ajutătoare.
Prin urmare, când la cea mai recentă vizită la Decathlon am văzut în raft o ciudățenie numită Training Bar ce are ca scop învățarea mersului pe două roți cu mai puține riscuri atât de partea copiilor, cât și a părinților, nu am stat pe gânduri. Drumul până la casa de marcat mi s-a părut o cursă cu obstacole. M-am uitat în jur de câteva ori să mă asigur că nimeni nu râvnește la ciudățenia mea și am plecat cu ea la braț cu senzația că duc o comoară.
Odată prezentată colocatarilor, ciudățenia a fost privită ca o... ciudățenie și apoi ignorată preț de câteva zile. Însă atunci când am luat hotârărea să o încercăm, momentul revelației nu a întârziat să vină. Așadar, numita Training Bar de la Decathlon, care costă 89 de lei, nu este, cum ar putea crede unii, pentru copii, ci pentru părinți. Copilul n-a avut nicio treabă - ținea ghidonul oricum numai drept nu, dar trăia cu impresia că deja a învățat să meargă pe două roți. Însă părintele... ei, părintele... În ciuda faptului că nu implică niciun fel de durere de spate, folosirea sus-numitei e dătătoare de felurite senzații. Trebuie să ai condiție fizică, nu glumă, să alergi după copil, în ritmul lui, pentru că dacă încetinești cât de puțin sistemul nu mai funcționează. Iar copilul, care deși nu știe încă să meargă pe două roți, va rămâne de unul singur pe o bicicletă cu numai... două roți. Bașca ciudățenia pe post de coadă, care nu sunt sigură că nu se contabilizează tot ca factor destabilizator.
Așadar, interesantă ciudățenia. O investiție mai mică decât abonamentul pe o lună la sală, însă cu riscuri ceva mai mari: frecvența utilizării depinde atât de cheful personal, cât și de cheful copilului - bicicleta nu poate fi manevrată doar cu ajutorul ciudățeniei, e nevoie să țină cineva și de ghidon.
În fine, bine de știut că există. Și trebuie să recunosc că spatele nu doare deloc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu