Timpul a trecut, Lara s-a mărit şi a început şi ea să cânte. În primele zile la grădiniţă s-a bucurat foarte tare atunci când copiii au început să cânte şi să danseze pe unul dintre cântecele ei preferate – am observat imediat că a început să se simtă în largul ei acolo. Acum avem în maşină un CD cu sute de melodii de copii în format MP3 şi le cântăm toată familia. Uneori, cere să mutăm pe radio, evident Itsy Bitsy.
Mai recent, Sânzianei au început să-i iasă dinţii. Singurul mod în care se linişteşte este când mă aude cântând (şi nu, n-am voce bună...). Dar ce vreau să spun este nu numai că pentru copii cântecul aduce alinare sau voioşie când e nevoie, ci îi ajută şi la formarea unor deprinderi, la stabilirea unui anumit ritm al zilei. Copiii vor asocia o anumită activitate cu cântecelul pe care l-au auzit în mod repetat la momentul respectiv. Exemplul cel mai banal este adormitul - şi acum Lara îmi cere la culcare acelaşi cântec pe care i-l şopteam când era mică, mică. Dar avem şi cântec pentru trezit, iar de la grădiniţă am împrumutat şi cântec pentru spălatul pe mâini. Mai avem şi cântece care ne ajută să învăţăm tot felul de lucruri - să numărăm sau cum se cheamă degetele de la mână şi membrii familiei. Dar şi cântece pur şi simplu. Iar mai nou Lara improvizează - pune diverse întâmplări de peste zi într-o înlănţuire muzicală originală. Familia Von Trapp, ce mai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu