De ce mi-a plăcut de Negruța

Ea e Negruța și are 6 ani. Atunci când nu plimbă copiii câte zece minute contra sumei de 15 lei, Negruța își îngrijește mânzul. Este working mom, cum ar veni. Cu toate astea, mânzul ei e alăptat natural. Pentru că în lumea poneilor alăptatul e încă ceva natural. Am văzut-o când își hrănea puiul și i-am atras atenția și Larei, dar am preferat să nu o fotografiem în acele momente, ca să nu o deranjăm.
Pentru cei care cred că sunt prea insistentă pe subiectul alăptat (atât aici, cât și pe blogul Sânzianei), reiau datele pe care le-am văzut în săptămâna mondială a alăptării - doar 12,6% dintre bebelușii din România au parte de alăptare exclusivă. Asociația Mame pentru Mame susține că următoarea cea mai mică rată de copii alăptați exclusiv din Europa este de 53%, în Irlanda.

Cu copiii (cei mari) de față

Într-un parc, zilele trecute, am văzut o mămică alăptând un bebe mic, mic. Era destul de aproape de locul de joacă, pentru că avea și o fetiță mai mare. Nu i-am atras Larei atenția în niciun fel, deși alteori îi arăt și graviduțe și bebeluși care mănâncă. În schimb, se pare că ea a urmărit totul discret, pentru că, la un moment dat, când mămica s-a ridicat de pe bancă cu bebelușul în brațe, m-a întrebat: „Dar pe spate de ce nu-l bate?”. Dincolo de surpriza că știe deja toți pașii din ritualul alăptării, mi-a dovedit că n-am greșit deloc că n-am ferit-o. Cum spuneam.