Cu întârziere despre Mărțișor

Am scris în anii trecuți (aici și aici) despre cum am făcut noi mărțișoare. Era cât pe aci să ratez subiectul anul acesta, gândindu-mă că deja v-ați obișnuit cu micile noastre ateliere.
Apoi, am citit cu tristețe în diverse locuri despre cât de "urâtă" e sărbătoarea mărțișorului și multă lume mi-a zis că "nu mai are chef de ea". Sigur, tarabele din oraș sunt pline de metale și plastice sclipitoare, sigur, toată sărbătoarea asta a început să fie interpretată într-un sens greșit și de la un cadou simbol s-a ajuns la... orice atașat unui șnur alb-roșu. Sunt multe de spus și am început să aud de bărbați care în ziua de 1 Martie își iau liber de la serviciu, ca să nu mai fie nevoiți să cheltuiască o avere pe niște zorzoane inutile.
Pentru noi, însă, nu e așa. Mărțișoarele pe care le oferim sunt făcute de noi, cu investiții financiare minime, dar cu mult suflet pus în ele. În afară de mărțișoarele din carton colorat și decupat făcute acasă, Lara a venit de la școală cu mai multe modele de mărțișoare pe care le-a oferit cu multă bucurie celor din jur. Fiecare dintre ele a fost simplu de făcut, ingenios și cu gust.

În ziua de dinainte de 1 Martie, copiii de la școală au organizat chiar un târg de mărțișoare și cred că mulți bărbați și-ar fi putut păstra pentru alte ocazii ziua de concediu dacă le-ar fi făcut o vizită.
Asociația pentru Dravet a agățat și ea anul acesta o mulțime de fluturași-mărțișoare în pieptul susținătorilor săi, iar dincolo de sentimentul pozitiv pe care îl dă de ambele părți un astfel de demers, s-au strâns și ceva bănuți.

Am convins chiar și una dintre bunici să facă mărțișoare croșetate, care au fost extrem de apreciate atât de copii, cât și de corporatiștii care ne-au invitat la un târg de sezon.

Mărțișoarele noastre au ajuns și în Franța, la o reuniune a tuturor asociațiilor pentru Dravet din Europa, iar cei de acolo au fost impresionați să afle cum o sărbătoare poate fi prilej pentru popularizarea problematicii epilepsiei.

Noutăți îngrămădite

Am rămas în urmă cu noutățile și avem de toate, unele mai mărunte, altele cu bătaie pe termen lung.
Cea mai de efect este că Lara a fost la evaluarea pentru înscrierea la școală și are recomandarea de a merge din toamnă la clasa pregătitoare. Mai rămâne să ne pregătim și noi, părinții, pentru perspectiva de a avea copil de școală... Ei i-a plăcut mult la evaluare, oricum se joacă aproape zilnic de-a școala și mereu are o vârstă imaginară mai mare decât cea reală. Din ce mi-a povestit, singura întrebare la care s-a încurcat - ca orice stângace veritabilă - a fost cea legată de direcții. Atunci când doamnele evaluatoare au rugat-o să-și atingă urechea dreaptă cu mâna stângă, a spus că ea nu știe care e stânga decât atunci când e în mașină și tati e la volan, respectiv în stânga, iar ea în scaunul ei, respectiv în spate, în partea dreaptă.
Mai veche, dar încă în derulare - iarna asta, după germana de la grădiniță, Lara a început a doua limbă străină, respectiv engleza. Și asta pare să-i placă foarte tare, mai ales că învață în ritmul muzicii, doar prin cântece.
Tot la capitolul pasiuni, a cerut din senin și insistent o chitară, pe care, după o vreme, a și primit-o. Așteptăm acum să vedem cât de mult își dorește să și învețe cu adevărat să cânte la ea.
De dată mai recentă, a început să meargă la piscină cu Bogdan. A fost și iarna trecută la niște cursuri pentru copii, dar la un moment dat n-a mai vrut singură în bazin.
Iar de pe la noi de-acasă, vă prezentăm și anul acesta un mini-atelier de mărțișoare, făcute pe criteriul „mai importantă e participarea decât rezultatul”. Eu cu Lara am decupat cartonașele colorate, ea a asortat și a lipit abțibildurile, apoi a perforat și a legat șnururile împreună cu Bogdan. Sânziana a avut și ea o contribuție importantă - a dormit liniștită cât timp noi am meșterit.
Întâmplător sau nu, majoritatea activităților care o atrag în ultima vreme presupun timp dedicat numai ei de către unul dintre părinți. O gelozie care se manifestă mai târziu decât ne așteptam sau pur și simplu o etapă nouă... Rămâne să ne lămurim. Până una alta, și nouă ne face plăcere să ieșim cu ea și să o vedem implicată în activități potrivite vârstei ei, chiar dacă e un efort destul de mare să ne separăm pe grupe de vârstă.

Atelier de mărțișoare

Nici nouă nu ne mai plăceau de ceva vreme mărțișoarele de la tarabe. Dar pentru că în familia noastră ziua de 1 martie e una mai specială, ne-am gândit să nu abandonăm sărbătoarea asta doar pentru atâta lucru. Anul trecut am găsit la târgul de la Muzeul Țăranului Român unele foarte frumoase și ne-am mai fi dus și anul acesta, doar că am avut un weekend aglomerat și parcă nici nu era locul potrivit de mers cu Sânziana. Așa că am făcut un atelier de mărțișoare la noi acasă: câteva coli de carton colorat, o foarfecă cu model, un aparat de găurit hârtia (niciodată n-am știut cum se numește), abțibilduri și șnururi alb-roșii. Ne-am mai gândit noi și la alte modele, mai elaborate, dar am vrut totuși să le facem împreună cu Lara. Acum avem o dilemă: anul viitor mergem iar la muzeu sau le facem la noi acasă?