Clasic chiar e fantastic

Credeam că toată lumea știe. Dar pentru că weekendul ăsta a trebuit să refuzăm diverse invitații sub pretextul celor două spectacole din seria Clasic e fantastic - „Copilăria lui Mozart” și „Europa și muzica ei” - am constatat că nu chiar toată lumea. Nici măcar unii părinți interesați de cultura (muzicală) a copiilor lor, aflați la vârsta tocmai bună pentru astfel de activități.
Așa că reiau subiectul. Se întâmplă la Conservator și la Ateneu, în weekenduri, și sunt printre cele mai reușite spectacole pentru copii la momentul actual. Am mai spus - am plăti și bilet pentru a merge, dar regulile jocului spun că nu costă decât un e-mail, prin care să soliciți o rezervare pentru numărul de locuri dorit.
Aseară, discutând pentru a ne pregăti de „Copilăria lui Mozart”, Lara era un pic confuză - cine a fost surd: Mozart sau Beethoven? Nu mă deranjează că încă n-a reținut asta. Faptul că e familiară cu numele lor măcar, la 4 ani și jumătate, mi se pare un câștig suficient. La fel și că, aproape mereu când vine vorba de anotimpuri (sau când vede pe stradă o doamnă cu părul roșu), îl amintește pe Vivaldi. Asta pentru că a bifat toate spectacolele despre viața celor trei compozitori.
În plus, a fost deja de mai multe ori la Ateneu - ceea ce probabil nu mulți copii de vârsta ei au avut ocazia să o facă - și a învățat despre diverse grupe de instrumente, dar și despre cum ritmul muzicii dă tonul mișcărilor de dans și influențează costumația dansatorilor.
Dar, mai presus de toate astea, a învățat și învață în continuare că la un spectacol trebuie să ajungi cu ceva timp înainte de ora programată, să îți închizi telefonul mobil pentru a nu deranja artiștii, să respecți locurile pe care le-ai primit, să nu îi deranjezi pe ceilalți spectatori și, dacă ți-a plăcut, să aplauzi și chiar să oferi flori interpreților. Desigur, nu sunt singurele spectacole la care putea afla toate astea, dar, întâmplător sau nu, sunt cele la care sunt respectate majoritatea regulilor nescrise pentru astfel de evenimente.

(Foto: www.clasicefantastic.ro)

O porție mare de cultură

O poveste la Operă, o lecție de balet și un spectacol la Ateneu ne-au pus zâmbete pe buze weekendul ăsta.
La Operă n-am fost și eu, dar Lara mi-a povestit cu ochii mari cum Flămânzilă, unul dintre personajele din premiera Harap Alb, avea atârnați la gât cârnați, iar Gerilă a dârdâit tot spectacolul.
Lecția de balet ne-a adus aproape de suflet fluturași, ghiocei și lebede, toate mișcările fiind asociate cu o noțiune care să aibă sens pentru o fetiță de 4 ani. Deși la început a fost destul de retrasă (a fost prima lecție de balet și, chiar dacă ea singură și-a dorit să vină aici, ora era destul de matinală), în câteva minute Lara s-a dezmorțit și a început să facă și ea mișcările, cu destulă grație, aș zice eu, cu un ochi subiectiv.
Un pic obosiți, am ajuns apoi la o altă lecție, despre Instrumentele de percuție, la Ateneu. Un spectacol minunat din seria Clasic e fantastic (despre care am mai scris aici), menit să le vorbească copiilor nu doar despre sunetele magice scoase de această grupă largă de instrumente, ci și despre ritm și genuri muzicale, o adevărată excursie în istoria și geografia muzicii. În ultima parte a spectacolului, scena Ateneului a vibrat de energia zecilor de copii, chemați din sală, care au dansat pe ritmuri de swing, cha-cha și rock’n’roll, amestecându-se printre instrumente.
Nu ne-au plăcut însă „momentele sponsorului”, când dirijorul Horia Andreescu, care altfel a fost extraordinar în dialogul pe care l-a purtat permanent cu copiii din sală, a recompensat răspunsurile corecte cu cutii de bomboane de ciocolată. Probabil că cineva a impus aceste recompense, le-am înțeles din perspectiva unui adult, dar cred că acel adult care a gândit astfel aceste momente nu este și părinte. Cred că un obiect cu semnificație pentru zona muzicală și cu mențiunea sponsorului ar fi fost mult mai nimerit.
În ansamblu, însă, weekendul nostru a fost plin de lucruri noi, pe care le-am învățat cu bucurie. Nu avem imagini de la niciunul dintre cele trei evenimente, pentru că am preferat să ne concentrăm pe zâmbit :)

PS: Ne-ar fi plăcut să ajungem și la NexT Kids, dar ar fi fost prea mult. Anul viitor încercăm să nu-l mai ratăm. Are cineva povești de acolo? Oricum, vestea bună e că sunt tot mai multe spectacole de dus copiii cu folos.

De la Ateneu la Conservator și înapoi

Așa se plimbă spectacolele din proiectul Clasic e fantastic și noi după ele. N-am știut de proiect chiar de la început, dar de când l-am descoperit îl urmărim îndeaproape. Și nu pentru că intrarea e gratuită - chiar am plăti bilet pentru așa niște spectacole.
De trei stagiuni, Lara e o împătimită a spectacolelor de toate felurile pentru copii. Noi, adulții însoțitori, am fost însă adesea dezamăgiți de diverse detalii - gălăgia pe care o fac copiii prea mici, dar și părinții lor la multe dintre piesele de teatru; unele adaptări ale textelor destinate mai degrabă celor mari decât celor mici; orele nepotrivite de spectacol - în cazul Operei Comice pentru copii, de exemplu, și lista poate continua, din păcate.
Anul acesta, pentru că și vârsta ei ne-a permis-o, dar mai ales pentru că Bubu e de-a casei la Opera Națională, Lara a frecventat spectacolele de acolo potrivite pentru copii, atât în sală, cât și în foaier - Hansel și Gretel, Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici, Motanul încălțat, Fata mării, Petrică și lupul, Crăiasa zăpezii, Visul unei nopți de vară.
Proiectul Clasic e fantastic a venit deci pentru noi ca o continuare firească. La Ateneu mi-a venit și mie rândul să le însoțesc, la un spectacol intitulat Muzica și dansul. Destinat copiilor de peste zece ani, a reușit totuși să atragă și să țină cuminți pe scaun spectatori mult mai tineri. Sala a fost plină ochi și mulți dintre cei prezenți au ridicat mâna atunci când dirijorul Ilarion Ionescu-Galați a întrebat cine se află acolo pentru prima dată.
Spectacolul a adus pe scenă laolaltă orchestra și câțiva mici dansatori, care au transpus în pași polka, valsul și tangoul, printre alte genuri. Ne-am uitat, în felul ăsta, și la instrumente, dar și la costumele dansatorilor și le-am comentat apoi pe fiecare. Aplauzele au fost furtunoase atunci când dirijorul a luat-o la dans pe cea mai micuță dintre fetele de pe scenă, arătându-le copiilor că muzica și dansul merg mână în mână.
Dacă au fost și lucruri care nu ne-au plăcut la spectacolul acesta, ele au venit din sală. Proiectul este însă cu adevărat fantastic și ne declarăm fani. Weekendul viitor mergem să vedem Copilăria lui Beethoven, la Conservator. Iar apoi, din nou la Ateneu. Sau la Conservator. Vorba cântecului pe care îl tot cântă Lara în perioada asta:

La 5 și jumătate la Universitate.
Și, dacă este prea târziu, să ne vedem în Cișmigiu.
Dar, ca să ajung și eu, te aștept la Ateneu.
Sau ca să-ți fie mai ușor, în față la Conservator.