Am încercat şi noi...
Se afișează postările cu eticheta mare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mare. Afișați toate postările
miercuri, 23 aprilie 2014
joi, 19 septembrie 2013
Ce mică-i vacanța mare...
La începutul verii, nu aveam alt gând decât cum o să rezist trei luni singură cu doi copii cu programe diferite, cu nevoi diferite, cu dorințe diferite... și, eventual, în acest timp să nu uit complet de programul, nevoile și dorințele mele. Despre ultima parte n-aș zice că mi-a reușit, însă timpul a trecut cumva, ba chiar destul de repede.
Undeva după primele zile de adaptare, care nu au fost ușoare pentru niciuna dintre noi, mi-am dat seama că nu am mai avut ocazia să stau atât cu Lara cam de pe când avea 1 an... Atunci m-am întors la serviciu full-time, apoi la 2 ani și 10 luni a început grădinița și orele petrecute împreună în timpul săptămânii parcă deveneau din ce în ce mai puține.
Așa că am lăsat grijile deoparte și mi-am propus să ne reapropriem, să încerc să aflu tot ce nu mai știam despre ea, iar pe de altă parte să încerc să o fac să nu o mai vadă pe Sânziana ca pe sora care rămâne mereu acasă cu mama și în lipsa ei îi atacă jucăriile, ci ca pe un partener veritabil de șotii și joacă.
Ce nu mi-a ieșit deloc a fost să găsesc zilnic o soluție pentru a-i ocupa cele 20 de minute în care o lăsam singură cât o culcam pe Sânziana de prânz. Oricât am încercat dinainte să pregătesc o activitate pe care să o poată face în timpul respectiv, cumva, când venea momentul, ceva nu se lega - fie nu avea chef, fie constatam că ne lipsește ceva esențial, fie...
Până la urmă, a ieșit însă și ceva pozitiv din timpul ăsta, pentru că Lara a învățat să-și scoată singură oala de supă din frigider și să-și pună o porție la încălzit, cu tot cu aprins aragazul. În mai multe zile mi-a propus ea să facem împreună ceva de mâncare, în special înghețată, ba chiar la un moment s-a apucat singură de o salată de fructe, care a ieșit delicioasă, chiar dacă toată banana a ajuns tăiată cubulețe sub masă.
Când afară nu a fost prea cald pentru Sânziana, am luat la rând parcurile, am mers cu bicicleta, rolele, trotineta și tricicleta, ba chiar și cu patinele de gheață.
Nu au lipsit vizitele la cai, desigur, unde Lara a progresat mult. Acum, conduce singură calul și, în plus, se apropie fără nicio reținere, îi curăță și îi țesală, îi duce singură la grajd. Și Sânziana a fost foarte fericită vara aceasta la fiecare vizită la Constanța - caii, apa mării, prezența permanentă a unui partener de joacă, toate sunt elemente pe care le-a păstrat în jocurile de toamnă de acasă.
În plus, Lara a fost și în două excursii de câteva zile cu Bubu, în Deltă și în Italia, în care Sânziana i-a dus tare dorul.
Teatru și opera comică pentru copii, circ și primul concert adevărat - The Wall - au fost momentele "culturale" ale vacanței, prilej pentru noi descoperiri și discuții. Iar printre zilele obișnuite, s-au strecurat și ziua de naștere a lui Bogdan și cea a Sânzianei.
Am numărat cu totul vreo 80 de zile împreună toate trei de dimineața până seara și destul de multe dintre ele chiar toți patru. Nu știu dacă pot spune de vreuna dintre ele că a fost ușoară, însă abia aștept săptămâna de vacanță în patru programată pentru octombrie. Și cred că nu sunt singura!
Undeva după primele zile de adaptare, care nu au fost ușoare pentru niciuna dintre noi, mi-am dat seama că nu am mai avut ocazia să stau atât cu Lara cam de pe când avea 1 an... Atunci m-am întors la serviciu full-time, apoi la 2 ani și 10 luni a început grădinița și orele petrecute împreună în timpul săptămânii parcă deveneau din ce în ce mai puține.
Așa că am lăsat grijile deoparte și mi-am propus să ne reapropriem, să încerc să aflu tot ce nu mai știam despre ea, iar pe de altă parte să încerc să o fac să nu o mai vadă pe Sânziana ca pe sora care rămâne mereu acasă cu mama și în lipsa ei îi atacă jucăriile, ci ca pe un partener veritabil de șotii și joacă.
Ce nu mi-a ieșit deloc a fost să găsesc zilnic o soluție pentru a-i ocupa cele 20 de minute în care o lăsam singură cât o culcam pe Sânziana de prânz. Oricât am încercat dinainte să pregătesc o activitate pe care să o poată face în timpul respectiv, cumva, când venea momentul, ceva nu se lega - fie nu avea chef, fie constatam că ne lipsește ceva esențial, fie...
Până la urmă, a ieșit însă și ceva pozitiv din timpul ăsta, pentru că Lara a învățat să-și scoată singură oala de supă din frigider și să-și pună o porție la încălzit, cu tot cu aprins aragazul. În mai multe zile mi-a propus ea să facem împreună ceva de mâncare, în special înghețată, ba chiar la un moment s-a apucat singură de o salată de fructe, care a ieșit delicioasă, chiar dacă toată banana a ajuns tăiată cubulețe sub masă.
Când afară nu a fost prea cald pentru Sânziana, am luat la rând parcurile, am mers cu bicicleta, rolele, trotineta și tricicleta, ba chiar și cu patinele de gheață.
Nu au lipsit vizitele la cai, desigur, unde Lara a progresat mult. Acum, conduce singură calul și, în plus, se apropie fără nicio reținere, îi curăță și îi țesală, îi duce singură la grajd. Și Sânziana a fost foarte fericită vara aceasta la fiecare vizită la Constanța - caii, apa mării, prezența permanentă a unui partener de joacă, toate sunt elemente pe care le-a păstrat în jocurile de toamnă de acasă.
În plus, Lara a fost și în două excursii de câteva zile cu Bubu, în Deltă și în Italia, în care Sânziana i-a dus tare dorul.
Teatru și opera comică pentru copii, circ și primul concert adevărat - The Wall - au fost momentele "culturale" ale vacanței, prilej pentru noi descoperiri și discuții. Iar printre zilele obișnuite, s-au strecurat și ziua de naștere a lui Bogdan și cea a Sânzianei.
Am numărat cu totul vreo 80 de zile împreună toate trei de dimineața până seara și destul de multe dintre ele chiar toți patru. Nu știu dacă pot spune de vreuna dintre ele că a fost ușoară, însă abia aștept săptămâna de vacanță în patru programată pentru octombrie. Și cred că nu sunt singura!
joi, 28 iulie 2011
Dimineața la mare
De această dată nu ne-am trezit să vedem răsăritul, dar rămâne pe data viitoare...
Fiecare se descurcă cum poate
Excursia de la mare a fost o aventură din multe puncte de vedere - departe de casă, departe de mama, prima dată la cort, vreme instabilă etc. Eu am avut însă emoții legate de cum urmau să se rezolve anumite probleme administrative... Se pare că n-aveam de ce :D
miercuri, 27 iulie 2011
Transhumanța scoicilor
- Scoicile, când pleacă toată lumea de la mare, ies la mal și mănâncă mult-mult până se fac atâta de mari (arată din mâini cam cât o farfurie întinsă). Și vara, înainte să vină oamenii la mare, fac mult caca de scoici și nu mai mănâncă nimic și se fac mici la loc.
luni, 25 iulie 2011
Alo, mama?!
- Să știi că adun scoici și comori pentru tine. E tare bine la mare, mama! Când o să se facă Sânzi bine și o să aibă voie la soare, să venim cu toții aici. O să-i spun lui tati să vă ia și pe voi, bine? Daaaa, e loc în cort destul. Eu am dormit în sacul albastru și tati în cel verde. Da, mami, am mâncat bine și am dormit. Hai că nu mai pot să stau la telefon, că mă duc să mă joc. Pa-pa! Te pup!
marți, 25 august 2009
Concediu
... e cel mai nou cuvânt pe care l-am învățat. Și am aflat despre el că e ceva plăcut, pentru care mergi mult cu mașina și pare că nu mai ajungi la el. Dar, odată încheiată călătoria... ce bucurie! Păcat că nu ține tot anul... Amintirile, mai jos:
pregătiri pentru scufundări
dar întâi cu degetele în apă
apoi cu bărcuța mea
și colacul și aripioarele
plici plici
cârma nu-i de mine
costumul de baie
rochiile de plajă
rochia de frig
și rochia de seară
ca să mă danseze tata bine
pălăria de soare
pe faleză
șezlongul meu
mașina mea
tractorul meu
happy family
happy family plus unu
pregătiri pentru scufundări
dar întâi cu degetele în apă
apoi cu bărcuța mea
și colacul și aripioarele
plici plici
cârma nu-i de mine
și mi-e frică de piratul hook
costumul de baie
rochiile de plajă
rochia de frig
și rochia de seară
ca să mă danseze tata bine
pălăria de soare
pe faleză
șezlongul meu
mașina mea
tractorul meu
happy family
happy family plus unuluni, 15 iunie 2009
Am fost la mare!
Sâmbătă am fost la mare, pentru prima dată în acest an.
Mai întâi, tata a încurcat ușor drumul și ne-am oprit pe faleză în Constanța să vedem marea prima dată.
Dar am ajuns repede pe plajă și ne-am scos papucii...
la început am admirat marea...
... apoi m-am apropiat cu teamă, mai întâi cu mama...
... apoi cu pistolul...
... m-am mai învârtit prin nisip
... după care am pus mâna pe lopățică.
M-am jucat puțin
... dar bătea vântul tare și lui mami îi era cam frig...
... așa că ne-am retras la locul de joacă, unde ne-am dat în leagăn și am făcut baloane...
... dar mai ales m-am tolănit în hamac :)
La început m-a ținut mami de mână...
... după care m-am lăfăit singură!
Mai întâi, tata a încurcat ușor drumul și ne-am oprit pe faleză în Constanța să vedem marea prima dată.
Dar am ajuns repede pe plajă și ne-am scos papucii...
la început am admirat marea...
... apoi m-am apropiat cu teamă, mai întâi cu mama...
... apoi cu pistolul...
... m-am mai învârtit prin nisip
... după care am pus mâna pe lopățică.
M-am jucat puțin
... dar bătea vântul tare și lui mami îi era cam frig...
... așa că ne-am retras la locul de joacă, unde ne-am dat în leagăn și am făcut baloane...
... dar mai ales m-am tolănit în hamac :)
La început m-a ținut mami de mână...
... după care m-am lăfăit singură!
miercuri, 26 septembrie 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
