Se afișează postările cu eticheta joaca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta joaca. Afișați toate postările

joi, 19 martie 2020

Rubik în vremuri de stat acasă


Când eram copil, mai vedeam când și când câte un cub rubik prin diverse vizite în care mergeam, dar nu am avut niciodată cubul meu.
Mai târziu, când au început să fie accesibile, nu am știut că trebuie să înveți pur și simplu o serie de mișcări pentru a-l putea rezolva.
M-am uitat fascinată la filmulețe cu asiatici care îl pot face în doar câteva secunde și tot nu am înțeles că nu e nimic magic acolo...
Abia cu ajutorul Larei am învățat care sunt pașii pe care trebuie să îi parcurgi pentru a putea avea toate culorile în ordine. Iar de acolo... încă șase mutări pentru a ajunge la rezultatul din poză. Activitatea perfectă pentru statul în casă cu săptămânile.

joi, 3 aprilie 2014

Pictura în familie


Sunt aranjate în ordinea vârstelor, care, după cum se vede, nu au nicio legătură cu viziunea artistică.

marți, 25 februarie 2014

Visăm împreună

După ce a stat mai mult în pat, pe motiv de boală, a inventat un joc în care "alerga" prin așternuturi. Mi-am amintit de un videoclip care îmi place mult și i l-am arătat și ei:
Apoi și pe ăsta: Apoi, fotografiile lui Adele Enersen:


sâmbătă, 22 februarie 2014

Teme pentru acasă

Pentru că săptămâna asta Lara a bolit acasă, iar la școală colegii ei aveau în plan să se joace de-a ceasul și calendarul, am făcut și noi un proiect pe temă.
Ceasul are și secundar, ca să fim cât mai exacți.
Cât despre calendar, am avut ocazia să paginez și eu unul și știu că nu e deloc ușor să fii mereu atent la zilele săptămânii pentru fiecare lună din an, iar apoi să găsești o imagine potrivită anotimpului respectiv.



vineri, 21 februarie 2014

Curățenia la 7 ani

Vine de la ea din cameră murdară tare. O întreb ce a făcut. Cică, din greșeală, a scris cu carioca pe jos. Apoi, a dat cu mâna cu salivă să se curețe. La sfârșit, a șters cu tricoul. Simplu și eficient!

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Poveste la rolă

Inspirate de "Povestea fără sfârșit" a lui Michael Ende, ne-am gândit să creăm și noi o poveste... la rolă. Mai exact, o rolă de hârtie de desenat de la Ikea, pe care s-o umplem cu o poveste.
Se numește "Povestea lui Nicoleta și a lui Andrei", doi frați gemeni în vârstă de 8 ani și jumătate, iar întâmplările prin care trec aceștia seamănă destul de mult cu istoria lui Hansel și Gretel.
Când obosește să scrie, Lara îmi mai cere ajutorul preț de câteva rânduri. La fel și la ilustrații. Deocamdată, am avut două sesiuni de creație. Mai e cale lungă până la finalul rolei...


vineri, 17 ianuarie 2014

Un abțibild

M-am supărat pe ea că a găurit blatul de bucătărie strângând prea tare piciorul mașinii de făcut paste. A zis: "Nu-i nimic, rezolvăm imediat cu un abțibild. Gata. Vezi? E ca nou! Dacă vrei, pun unul și pe gaura mai mică de lângă."


sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Când o să fiu mare...

Am avut discuția asta acum câteva săptămâni, în timp ce punea în scenă una dintre nenumăratele piese de teatru. E joaca ei preferată. Ia obiecte felurite din jur, cum apucă, și creează cu ele o întreagă poveste. Durează uneori și mai bine de o oră, detaliile sunt tot mai multe, șirul întâmplărilor pare fără sfârșit.
În mijlocul unei astfel de povești, i-am spus că există facultate de regie de teatru. A răspuns pe loc că asta e ce vrea să facă atunci când o să termine liceul.


vineri, 2 august 2013

Războiul verii

În ultimul an și ceva am redus tot mai mult ponderea alimentelor procesate pe care le cumpărăm. De când e cald, însă, am avut constant meciuri pe tema înghețatei - mereu prea puțină pentru fete, mereu prea nesănătoasă pentru noi, părinții.
Am rezolvat în sfârșit problema cu niște forme de silicon de la Imaginarium (10 lei un set de 4 bucăți), astfel încât acum putem mânca oricât de des înghețată de casă - iaurt cu fructe, unt de cocos și ceva semințe sau nuci, după cheful din dimineața respectivă. Ba chiar putem și asorta culoarea bățului de la înghețată cu culoarea bluzei :)


vineri, 19 iulie 2013

Ce mai visăm...

- Ai dormit bine?
- Daaa...
- Ai visat ceva?
- Am visat că eram pe un nor și jucam cărți cu soarele!

sâmbătă, 13 iulie 2013

Alb negru


O fotografie de calitate foarte slabă care arată însă noua pasiune a Larei - șahul. Joacă deja de vreo 2-3 luni, cu oricine are ocazia și pe orice tablă. Joacă bine, mereu cu alb, și e primul joc la care nu se supără atunci când pierde.
Într-o zi în care am tras de ea mult și bine să iasă afară, singurul lucru care a convins-o a fost perspectiva de a juca cu niște piese cât ea de mari. Mi-a dat șah mat.

duminică, 3 februarie 2013

Cum (n-)am învățat-o să mintă

A vrut să jucăm un joc de cărți și cel mai simplu care mi-a venit în minte a fost Trombon. I-am explicat regulile, am împărțit cărțile și... mi-am dat seama că nu știe să mintă. Spunea la fiecare carte adevărata valoare și, în plus, nici nu-i trecea prin minte că aș putea s-o păcălesc. Am întrebat-o dacă e sigură că a înțeles rostul jocului și mi-a explicat senină că e mai bine să jucăm cinstit, să nu ne păcălim, că așa merge mai repede și putem juca de mai multe ori... Oare la ce vârstă se învață minciuna?

vineri, 1 februarie 2013

Geografie

Un cui în plus înfipt în perete și lecția de geografie a început...


marți, 1 ianuarie 2013

La mulți ani 2013!


Am trecut ieri prin piață și m-am îngrozit de cum arătau sorcovele de vânzare. Dar, pentru că Lara știe de la 2 ani de obiceiul sorcovitului, nu ne-am dat bătuți și, odată ajunși acasă, am meșterit singuri două crenguțe. Una cu șase flori și una cu două, după vârsta fiecăreia dintre fete. Aveam prin casă ceva hârtie creponată, o tulpină de bambus și sfoară verde. A durat mai puțin de o oră și ne-am distrat combinând fără reguli culori trăznite. Așa că acum sorcovim în stânga și-n dreapta. Primiți cu sorcova?

Sorcova vesela
Să trăiți, să înfloriți
Ca un măr
Ca un păr
Ca un fir de trandafir
Tare ca piatra
Iute ca săgeata
Tare ca fierul
Iute ca oțelul
La anul și la mulți ani!

marți, 28 august 2012

Aventura Parc

Dacă anul trecut Lara a testat singură Aventura Parc din Brașov, vara aceasta am fost împreună la cel de lângă București. O aventură în sine a fost chiar drumul, pentru că - după ce că am pornit-o pe altă parte - când am ajuns în fine la locul cu pricina era să trecem bine mersi mai departe, atât de prost e semnalizat.
Dar încerc să nu mai fiu cârcotașă și spun că, deși ne-am dus într-o zi toridă, tot parcul e suficient de umbros încât aerul era respirabil.
Pentru că noi, adulții, am fost un pic depășiți numeric de copii, n-am testat personal traseele de escaladă, dar ei au părut încântați. Lara mi-a confirmat din nou că îi place genul acesta de experiență - a făcut nenumărate trasee fără pauză.


 



Sânziana a testat și ea echipamentele de protecție, pentru că oricum știam că e fascinată de căști și de mănuși. A vrut să încerce să meargă și pe urmele Larei, dar nu s-a putut.


Pentru cei de vârstă așa mică există o mini-grădină zoo, cu păsări și iepuri, un nisipar și un tobogan și două castele gonflabile pentru sărituri, dar niciuna dintre ele nu merită cu adevărat drumul.
Piscina n-am testat-o, pentru că nu eram echipați corespunzător și nici locurile pentru diverse sporturi - tir cu arcul, volei, baschet sau badminton.
Una peste alta, nu am fost impresionați de parc, i-am găsit multe minusuri, dar pentru partea de escaladă o să încercăm să mai mergem din când în când.

duminică, 26 august 2012

Sportiva

În timp ce face avioane de hârtie, Lara spune:
- Și ăsta e un sport, că îți folosești mâinile.

sâmbătă, 28 iulie 2012

Picnic în centru


Sunt datoare cu mai multe povești de vară, dar până una alta vin cu dimineața de azi. Treziți devreme în zori, ca în orice altă de zi de weekend din viața noastră din ultimii aproape 6 ani, la 9 eram deja în Parcul Kiseleff. Am pus pătura de picnic și am scos din desagă niște lipii, roșii, castraveți, măsline, brânză, caș, humus și iaurt, am presărat niște semințe de cânepă și am consumat. Au urmat prune, caise și piersici. Apoi, leagăne, tobogane și ceva nisip. La 11 plecam spre casă, convinși că azi va fi răcoare în București. Unii zic că ar urma 38 de grade.

luni, 23 aprilie 2012

Primul băiat

Ei bine, se întâmplă. Un băiat e îndrăgostit de Lara. Întâi, i-a spus mamei lui că și-a făcut o prietenă. Apoi, că dacă vreun copil o să vină să o atace cu cuțitul el o s-o apere. Pentru că o iubește. A crezut că, implicit, și ea îi va împărtăși sentimentele. Când totuși reacția ei a întârziat, i-a spus mamei că o mai așteaptă doar o zi să vină „să se îndrăgească”.
Se joacă zilnic împreună la grădiniță și el povestește acasă entuziasmat ce bine a fost. Când a aflat că e bolnavă a cerut să vorbească cu ea la telefon și am aflat ulterior că i-a dat sfaturi despre cum să stea când vomită, i-a spus ce medicamente îi plac lui la gust și a invitat-o la el, precizând că ar putea să stea și în camere diferite, ca să nu îi dea boala.
Când mi-a povestit mama lui, am crezut inițial că e o exagerare, că nu poate fi vorba de îndrăgosteală la vârsta asta. Și apoi i-am văzut împreună. El, un băiat cu un an și jumătate mai mic decât ea, veșnic în mișcare, foarte independent și hotărât în tot ceea ce face, îi zâmbea și îi vorbea cu răbdare, era pentru prima dată în ochii mei cald și calm.
Și ea îmi povestește despre el. Îmi spune că e prietenul ei și că se înțeleg bine. Educatoarele au observat că se joacă mult împreună, deși el e nou în grădiniță. Eu sunt emoționată.

miercuri, 18 aprilie 2012

Culori

Creativitate de adult și creativitate de copil... Cum să fac să nu ajungă ca mine?


marți, 6 martie 2012

Noutăți îngrămădite


Am rămas în urmă cu noutățile și avem de toate, unele mai mărunte, altele cu bătaie pe termen lung.
Cea mai de efect este că Lara a fost la evaluarea pentru înscrierea la școală și are recomandarea de a merge din toamnă la clasa pregătitoare. Mai rămâne să ne pregătim și noi, părinții, pentru perspectiva de a avea copil de școală... Ei i-a plăcut mult la evaluare, oricum se joacă aproape zilnic de-a școala și mereu are o vârstă imaginară mai mare decât cea reală. Din ce mi-a povestit, singura întrebare la care s-a încurcat - ca orice stângace veritabilă - a fost cea legată de direcții. Atunci când doamnele evaluatoare au rugat-o să-și atingă urechea dreaptă cu mâna stângă, a spus că ea nu știe care e stânga decât atunci când e în mașină și tati e la volan, respectiv în stânga, iar ea în scaunul ei, respectiv în spate, în partea dreaptă.
Mai veche, dar încă în derulare - iarna asta, după germana de la grădiniță, Lara a început a doua limbă străină, respectiv engleza. Și asta pare să-i placă foarte tare, mai ales că învață în ritmul muzicii, doar prin cântece.
Tot la capitolul pasiuni, a cerut din senin și insistent o chitară, pe care, după o vreme, a și primit-o. Așteptăm acum să vedem cât de mult își dorește să și învețe cu adevărat să cânte la ea.
De dată mai recentă, a început să meargă la piscină cu Bogdan. A fost și iarna trecută la niște cursuri pentru copii, dar la un moment dat n-a mai vrut singură în bazin.
Iar de pe la noi de-acasă, vă prezentăm și anul acesta un mini-atelier de mărțișoare, făcute pe criteriul „mai importantă e participarea decât rezultatul”. Eu cu Lara am decupat cartonașele colorate, ea a asortat și a lipit abțibildurile, apoi a perforat și a legat șnururile împreună cu Bogdan. Sânziana a avut și ea o contribuție importantă - a dormit liniștită cât timp noi am meșterit.
Întâmplător sau nu, majoritatea activităților care o atrag în ultima vreme presupun timp dedicat numai ei de către unul dintre părinți. O gelozie care se manifestă mai târziu decât ne așteptam sau pur și simplu o etapă nouă... Rămâne să ne lămurim. Până una alta, și nouă ne face plăcere să ieșim cu ea și să o vedem implicată în activități potrivite vârstei ei, chiar dacă e un efort destul de mare să ne separăm pe grupe de vârstă.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...