Sfârșit de grădiniță

Începutul acesta de vară a adus pentru noi nu una, ci două sărbători de final de an educațional. Ultimul an de grădiniță, căci din toamnă Lara va intra în etapa de tranziție către școală. Prea mică încă pentru a sta într-un loc, prea mare pentru a mai pierde timpul doar cu joaca aceea fizică, de dat în leagăn și alunecat pe tobogane...
Prima sărbătoare a fost cea a școlarilor, prin care 18 din cei 20 de copii din grupă s-au oprit pentru o oră să privească înapoi spre anii de grădiniță și și-au luat oficial la revedere de la educatoare. Toată clasa a fost decorată cu fluturi colorați, gata să-și ia zborul. Am ascultat o poveste despre copilul care, odată ce crește, nu mai primește totul de-a gata și trebuie să învețe să găsească el singur în lume cele necesare. Apoi, viitorii școlari au primit și dăruit mai departe, părinților, o mapă cu desenele și picturile lor din ultimii ani, grupate pe perioade, o pânză cu amprentele mâinilor tuturor colegilor, câte o rugăciune, o piatră specială și o floare, precum și o salbă de obiecte-amintire pe care și le-au făcut unii altora.
Însă cel mai emoționant moment a fost cel în care fiecare părinte le-a pus într-o traistă cusută de mânuțele copiilor câte o urare de drum bun. Unii le-au urat să dea numai peste uși deschise, alții să nu-și piardă copilăria și zâmbetul. Eu i-am urat Larei să aibă alături în viață mereu un prieten bun.
N-a trecut mult și am sărbătorit apoi venirea verii. Am mai povestit cum se întâmplă lucrurile la această sărbătoare și, deși anul acesta a fost într-un cadru mai restrâns, copiii au regăsit cu aceeași bucurie campionatul de jocuri. Tot sărbătoarea aceasta a fost prilej pentru primele (două) coronițe de flori împletite în întregime de mine.
Acestea fiind zise, nu părem să fim pregătiți cu adevărat să ne luăm la revedere de la grădiniță. Lara va mai continua să meargă acolo peste vară și sperăm, cât de curând, ca povestea noastră de dragoste cu acest loc să fie continuată de Sânziana. Și totuși, la revedere grădiniță! Îți mulțumim că ai fost bună cu Lara noastră!

Sărbătoarea recoltei - ediția a treia

Pe măsură ce copiii cresc și sărbătorile de la grădiniță iau amploare, deși poartă aceeași denumire și au același specific în fiecare an. Toamna aceasta, sărbătoarea recoltei a fost așadar mai mare ca cea din 2009 și ca cea din 2010. În primul rând, am plecat cam 40 de kilometri din București, într-un loc cu pajiște numai bună de alergat și crânguri numai bune de cules măceșe, cum ați văzut deja.
Toate fructele și legumele pe care le-am avut la îndemână le-am folosit la atelierul de făcut coronițe, la ciorbă, pâine și turtițe, dar și la must.

Iar pentru că era nevoie și de farfurii și de strachini, am învățat cum să le facem la atelierul de olărit.

După ce toate au fost gata, am încins niște dansuri... câmpenești.

Sărbători versus serbări

Nu știu să spun exact de ce cuvântul „serbare” are pentru mine o conotație nu tocmai pozitivă, cam ca „festivitate”. E ceva, așa, ca o obligație - un eveniment la care te duci ca să nu zici că nu ai fost, unde interacționezi cu alții, dar de fapt rămâi în lumea ta, schimbi două-trei amabilități și eventual mănânci tot atâtea fursecuri.
La grădinița Larei (despre care am mai scris aici) nu sunt serbări. Nu m-am prins chiar din prima, dar cuvântul „sărbătoare” are cu totul alt înțeles și faptul că, de-a lungul unui an, îl folosim de vreo cinci ori chiar e prilej de nerăbdare și emoție.
Deși fiecare dintre aceste sărbători are o încărcătură aparte, Sărbătoarea verii mi se pare mie că are cea mai mare amploare. Este singura care reunește toate grupele din grădiniță și unde pot veni oricât de mulți invitați din partea fiecărui copil, pentru că are loc într-un spațiu foarte larg și primitor (nu spun mai multe, de teamă să nu carecumva să nu ne mai cuprindă pe toți anul viitor). Durează o jumătate întreagă de zi, fără grabă, și are un desfășurător care alternează momente în care ne adunăm cu toții cu altele în care ne răsfirăm, pentru a ne regăsi fiecare ritmul propriu.
În fiecare an, copiii trec prin anumite probe sau participă la unele jocuri ușor diferite față de anul anterior, iar după fiecare dintre acestea primesc recompense simbolice. Cei mai mari, care au mai trecut deja prin această sărbătoare, știu însă că ce-i mai bun vine la urmă - fiecare primește o coroniță de flori, împletită cu mult drag de educatoare și părinți.
Nimeni nu recită pe de rost poezii în fața clasei, ci toți cântă, împreună cu părinții, într-un glas, nimeni nu e cel mai bun din grupă pur și simplu, ci doar cel mai bun la ceva anume, și toată lumea - copii, educatoare, părinți - sărbătorește că a mai trecut un an. Să înceapă vara!

Sărbătoarea recoltei II

A început al doilea an de grădiniţă, aşa că vă prezentăm Sărbătoarea recoltei - ediţia a 2-a. Anul acesta, pe lângă decoruri, mâncare şi alte aspecte organizatorice, am ajutat şi la stabilirea recordului pentru cel mai mic participant. Pe 16 octombrie, Sânziana avea o lună şi jumătate şi, chiar dacă nu s-a îmbrăcat în costum popular şi n-a dansat, s-a bucurat foarte tare de copii şi de atmosferă. Lara, în schimb, a plecat acasă cu o coroniţă de toamnă şi cu domnul Vânătă din împărţăia Legumelor.

Prima serbare

Sărbătoarea recoltei - prima serbare de la grădiniță - a fost altfel decât ne așteptam. Pentru că ne-a implicat pe toți. Cu mic și mare am ajutat la pregătiri, iar ce a ieșit a fost foarte frumos. (Poze nu avem prea multe, pentru că am fost ocupați să mâncăm, să cântăm și să dansăm).