lara's: bunici

Se afișează postările cu eticheta bunici. Afișați toate postările

duminică, 4 septembrie 2011

Trist, dar adevărat

Din Dilema Veche:

● Mi-am petrecut o jumătate de oră în micul loc de joacă pentru copii din spatele blocului. Un loc aparent vesel – copiii se dau pe tobogane şi se joacă în nisip, părinţii (bunicii, bonele etc.) stau înşiraţi pe cele patru bănci şi îi supraveghează. Dacă eşti atent însă, vei observa că nu există nici o comunicare între cele două grupuri. Vorbele celor mari către cei mici sînt, de fapt, nişte zbierete care se rezumă la: „Maria, lasă-l în pace pe băieţel!“, „Matei, nu mai arunca cu nisip!“, „Alexandru, dă-te jos de acolo!“, „Ioana, nu băga mizeria aia în gură!“ etc. După o jumătate de oră mă durea capul şi aveam senzaţia că asistasem la un spectacol cu nişte animăluţe într-o cuşcă şi cu dresorii lor. (A. P.)

miercuri, 20 iulie 2011

Despre copii

- Și, e geloasă?
- Nu.
- Că cel mare al nostru e foarte gelos. De când a apărut cel mic nu ne mai înțelegem cu el.
- Mama, ce înseamnă gelos?
- Când vrei să iei lucrurile altcuiva.
- Deloc?
- Adică cum, mama? Când nu vrea să ți le dea?
- Când nu i le ceri. Când încerci să i le iei pur și simplu, fără să întrebi dacă e de acord să ți le dea și ție.
Dialogul cu bunicuța din parc s-a transformat rapid într-un dialog cu Lara. Pentru că nu putea fi un dialog cu bunicuța, despre Lara, de față cu Lara. Nu înțeleg de ce oamenii își imaginează că e normal să vorbești despre un copil de 3 ani (el), respectiv 4 spre 5 ani (ea) ca și cum ei n-ar fi de față, ca și cum n-ar înțelege că e vorba despre ei.
Și nu doar bunicii cad în capcana asta. Ne întâlnim cu amici părinți care ne întreabă:
- Și, cum e cu doi?
- Nu pot să-ți răspund.
- Haide dom’le, zi.
- Nu pot să-ți spun.
- A, deci e nașpa?
- ...
Cu toții avem cred cuvinte care ne răsună în cap încă de când eram mici pentru că le-am auzit de la cine știe ce unchi la vreo masă în familie. Etichete care ni s-au pus și care ne-au influențat apoi în viață. De ce să ducem asta mai departe cu copiii noștri?

duminică, 19 iunie 2011

Grădinarii

Am auzit că, mai nou, există locuri în care te duci să grădinărești alături de copil - varianta modernă (a se citi cu plată) a „muncilor agricole” de pe vremuri. Pe de-o parte, cred că e o idee excelentă, pe de altă parte mi se pare trist că unii copii nu ajung să vadă în mod natural o grădină.
Din fericire, noi încă mai avem unde să exersăm gratis - grădina bunicilor, dar și ceva ghivece pe balcon. De fapt, două jardiniere - una cu flori, alta cu legume, pe care le-am pus să concureze una împotriva celeilalte, să vedem care dintre ele se umple de flori mai întâi.