Sportiva

De când a început vacanța asta lungă, în fiecare zi încerc să găsesc o activitate pe placul Larei. Ba chiar, într-un moment de panică, mi-am cumpărat o carte cu nu mai știu câte zeci, sute de idei de activități pentru copii preșcolari și școlari. Oricât de inutilă ar părea, sunt zile în care sunt atât de obosită și atât de ocupată cu Sânziana încât am simțit nevoia de puțină inspirație.
Dar... oricâte lucruri am încercat, am ajuns la concluzia că fetei noastre îi place cel mai mult și cel mai mult să facă sport. Plimbări pe role de la o oră în sus, cu bicicleta, înot (fără colac sau aripioare - cred că e o performanță pe care ar fi meritat să o menționez de mai demult), călărit sau pur și simplu alergat pe stradă în loc de mers și tumbe nesfârșite la bara de la intrarea în bloc... Astăzi am fost la patinoar, ca să mai scăpăm un pic de căldură. Eu nu am rezistat mai mult de 30 de minute pe patine, iar ea după o oră se ruga de mine să mai facă o tură și încă o tură... Ba chiar mi-a spus că nu mai vrea să plece în preconizata tabără, că preferă să venim zilnic la patinoar.
Sincer, eu abia țin pasul, iar pentru ea nu e niciodată suficient. M-a întrebat acum vreo lună mama unei colege de școală ce îi facem de are musculatura atât de bine definită. Îi facem pe plac... și cam atât :)

Sport în mov

Lara are un tricou foarte drag - tricoul ei mov pe care scrie „Învinge Dravet! Start!”. Îi place să meargă cu el și la școală și știe că pe www.dravet.ro este o poză cu Sânziana și sunt informații despre boala ei. Îmi spune că își dorește să se implice cât mai mult în activitățile asociației și cred că acesta e felul ei de a face față situației.
A fost foarte entuziasmată să se îmbrace duminică în tricoul cu fluturaș și să participe, după puteri, la un maraton de spinning în beneficiul copiilor cu dizabilități. Pe 3 decembrie este Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități și acesta a fost felul nostru de a arăta că suntem împreună.

Pe două roți de-a binelea

Deși am mai încercat în diverse feluri încă de anul trecut, ceva nu se lega. E drept că un factor important era și frica mea de a mă vedea singură cu amândouă fetele în parc, una stând să admire firul ierbii și cealaltă gonind în toate direcțiile pe bicicletă.
Până la urmă, totuși, s-a întâmplat în weekendul ăsta, independent de teama mea. Lara mi-a zis hotărâtă: "Dă-mi roțile jos!". N-am avut încotro și, în câteva minute, mergea singură. Mai are un pic de lucrat la oprire, dar mersul pe numai două roți îi iese impecabil.

Pe două roți. Nu încă

Genunchii mei își amintesc foarte bine primele ture cu bicicleta pe două roți. Atât de bine încât i-au transmis creierului meu să uite, ca niciun altul, mersul pe bicicletă. Atât de bine încât i-au spus apoi spatelui meu să se blocheze într-o poziție nefirească cu doar câteva luni înainte ca Lara să ajungă la vârsta la care ar putea începe să renunțe la roțile ajutătoare.
Prin urmare, când la cea mai recentă vizită la Decathlon am văzut în raft o ciudățenie numită Training Bar ce are ca scop învățarea mersului pe două roți cu mai puține riscuri atât de partea copiilor, cât și a părinților, nu am stat pe gânduri. Drumul până la casa de marcat mi s-a părut o cursă cu obstacole. M-am uitat în jur de câteva ori să mă asigur că nimeni nu râvnește la ciudățenia mea și am plecat cu ea la braț cu senzația că duc o comoară.
Odată prezentată colocatarilor, ciudățenia a fost privită ca o... ciudățenie și apoi ignorată preț de câteva zile. Însă atunci când am luat hotârărea să o încercăm, momentul revelației nu a întârziat să vină. Așadar, numita Training Bar de la Decathlon, care costă 89 de lei, nu este, cum ar putea crede unii, pentru copii, ci pentru părinți. Copilul n-a avut nicio treabă - ținea ghidonul oricum numai drept nu, dar trăia cu impresia că deja a învățat să meargă pe două roți. Însă părintele... ei, părintele... În ciuda faptului că nu implică niciun fel de durere de spate, folosirea sus-numitei e dătătoare de felurite senzații. Trebuie să ai condiție fizică, nu glumă, să alergi după copil, în ritmul lui, pentru că dacă încetinești cât de puțin sistemul nu mai funcționează. Iar copilul, care deși nu știe încă să meargă pe două roți, va rămâne de unul singur pe o bicicletă cu numai... două roți. Bașca ciudățenia pe post de coadă, care nu sunt sigură că nu se contabilizează tot ca factor destabilizator.
Așadar, interesantă ciudățenia. O investiție mai mică decât abonamentul pe o lună la sală, însă cu riscuri ceva mai mari: frecvența utilizării depinde atât de cheful personal, cât și de cheful copilului - bicicleta nu poate fi manevrată doar cu ajutorul ciudățeniei, e nevoie să țină cineva și de ghidon.
În fine, bine de știut că există. Și trebuie să recunosc că spatele nu doare deloc.

Castelani de weekend

Am aflat anul trecut de un loc de joacă minunat - castelul din Parcul Izvor. Clasicele jocuri din mai toate parcurile renovate de copii sunt puse aici între pereții unui castel și totul capată astfel un farmec aparte. Singurul minus este că parcul, relativ nou, are doar copaci tineri, care nu reușesc să țină suficientă umbră. Așa că, pe perioada unui an propice statului îndelung afară, zilele lui sunt destul de numărate. Dar duminica asta temperatura a fost numai bună. Ne-am amuzat cu toată familia la jocurile pentru copii și la aparatele de gimnastică pentru adulți, am stat la umbra castelului și am mâncat struguri, ba chiar am aplecat iarba din preajmă, pentru un picnic imaginar. Și am făcut și poză-portret să ne amintim peste timp cum arăta Lara la fix 4 ani și jumătate.

Mițele biciclistele

Printr-o serie ciudată de întâmplări, Lara a ajuns să aibă nu mai puțin de 3 biciclete. Tragedia e că niciun alt membru al familiei nu e dotat cu roțile aferente pentru a o însoți în plimbări. Așa că salutăm pe această cale proiectele de închiriat cu buletinu', în special acesta, prin care Bubu se învârte și ea, din când în când, de două roți. Iar în vacanța recent încheiată, Mițele s-au plimbat pentru prima dată la șosea, pân' la Arcul de Triumf.

2 zile, 3 parcuri

Se vede că s-a mai încălzit afară. Întâlnirile au fost multe și bune, activitățile dintre cele mai diverse.

În recuperări (VII)

Sporturi extreme