La schi

Am reușit zilele astea să mă urc pe schiuri după o grămadă de ani. În același timp, am convins-o pe Lara să încerce și ea. În prima zi a stat nefiresc, în a doua deja cobora mici porțiuni de pârtie, iar în a treia striga la mine că vrea mai repede și mai abrupt. Mi-am amintit cum m-a învățat tata să merg pe bicicletă când eram un pic mai mică decât e ea acum, amestecul de adrenalină și frică, sentimentul de victorie, că pot, că știu să fac ceva de mai adineauri nu știam, că eu conduc bicicleta și nu ea pe mine. Sper să își amintească și ea, peste ani, că mama a fost alături de ea când a învățat să schieze...

Sportiva

De când a început vacanța asta lungă, în fiecare zi încerc să găsesc o activitate pe placul Larei. Ba chiar, într-un moment de panică, mi-am cumpărat o carte cu nu mai știu câte zeci, sute de idei de activități pentru copii preșcolari și școlari. Oricât de inutilă ar părea, sunt zile în care sunt atât de obosită și atât de ocupată cu Sânziana încât am simțit nevoia de puțină inspirație.
Dar... oricâte lucruri am încercat, am ajuns la concluzia că fetei noastre îi place cel mai mult și cel mai mult să facă sport. Plimbări pe role de la o oră în sus, cu bicicleta, înot (fără colac sau aripioare - cred că e o performanță pe care ar fi meritat să o menționez de mai demult), călărit sau pur și simplu alergat pe stradă în loc de mers și tumbe nesfârșite la bara de la intrarea în bloc... Astăzi am fost la patinoar, ca să mai scăpăm un pic de căldură. Eu nu am rezistat mai mult de 30 de minute pe patine, iar ea după o oră se ruga de mine să mai facă o tură și încă o tură... Ba chiar mi-a spus că nu mai vrea să plece în preconizata tabără, că preferă să venim zilnic la patinoar.
Sincer, eu abia țin pasul, iar pentru ea nu e niciodată suficient. M-a întrebat acum vreo lună mama unei colege de școală ce îi facem de are musculatura atât de bine definită. Îi facem pe plac... și cam atât :)