Se afișează postările cu eticheta curatenie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta curatenie. Afișați toate postările
vineri, 21 februarie 2014
Curățenia la 7 ani
Vine de la ea din cameră murdară tare. O întreb ce a făcut. Cică, din greșeală, a scris cu carioca pe jos. Apoi, a dat cu mâna cu salivă să se curețe. La sfârșit, a șters cu tricoul. Simplu și eficient!
vineri, 9 septembrie 2011
Fumuri
Când mă apropii de un părculeț cu leagăne și tobogane mă izbesc două lucruri: strigătele copiilor și mirosul de fum de țigară. Ce caută împreună nu știu. Chipurile, copiii respectivi au ieșit la aer. Dar aerul e neclintit pe căldură. Așa că fumul rămâne și el pe loc atât timp cât părinții îl suflă cu îndârjire de pe băncile unde stau la taclale.
N-am nimic cu fumătorii, fie ei și părinți, e alegerea lor, dar consider că libertatea lor se termină acolo unde începe libertatea mea de a-mi duce copilul în respectivul loc de joacă. Iar cu decizia de a pune fumul de țigară și copiii la un loc nu sunt de acord.
Noi aseară am intrat mai devreme ca de obicei în casă, întrebându-ne de ce mai ieșim...
N-am nimic cu fumătorii, fie ei și părinți, e alegerea lor, dar consider că libertatea lor se termină acolo unde începe libertatea mea de a-mi duce copilul în respectivul loc de joacă. Iar cu decizia de a pune fumul de țigară și copiii la un loc nu sunt de acord.
Noi aseară am intrat mai devreme ca de obicei în casă, întrebându-ne de ce mai ieșim...
luni, 4 iulie 2011
Nisipul lor e mai curat


N-o să scriu despre cât de civilizată, curată, organizată - până la urmă normală - e Germania față de România. Și nici despre câte zâmbete fără motiv am numărat în plus pe străzile lor față de străzile noastre. Și nici despre cât de liniștiți sunt copiii și părinții sau bunicii de la ei. O să scriu doar că, într-un părculeț oarecare dintr-un cartier oarecare din Munchen, pentru prima oară după multă vreme nu m-a mai mâncat pielea la vederea nisiparului. Iar când am ajuns acasă n-am simțit nevoia să-i fac baie Larei înainte de orice altceva.Jocurile erau din materiale pe cât posibil naturale și, nefiind vopsite, se integrau foarte bine în spațiul cu adevărat verde din jur. Mi-a plăcut rumegușul de pe jos din anumite zone - nu se face noroi când plouă, nu intră în sandale. Am scanat cu mare atenție și pământul din jurul băncuțelor: nicio coajă de semințe, niciun ambalaj, un singur chiștoc de țigară într-un parc întreg. Nici diverse urme ale trecerii animalelor de toate felurile n-am văzut. Sigur, la ei câinii nu sunt stăpânii străzilor, dar și parcul avea poartă închisă la intrare. Și ce liniște în toiul zilei... Of!
joi, 7 mai 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)