Desene animate la Ateneu

N-am mai scris despre spectacolele din seria „Clasic e fantastic”, deși Lara e spectator fidel. Mă obișnuisem cu ideea că e un proiect demn de toată lauda și l-am simțit chiar că evoluează, din punct de vedere organizatoric. Trebuie neapărat să spun și că a atras de partea sa sponsori din rândul editurilor de carte, iar copiii care cântă sau răspund corect întrebărilor din spectacol primesc acum în dar povești și nu cutii cu bomboane de ciocolată, ca în sezonul trecut. Și da, eu sunt cea care le-am sugerat să facă asta - sper doar că nu am fost singura.
Duminica trecută a fost o ediție despre vocea umană, care a început simpatic cu cântecul din „Pisicile aristocrate” despre game, arpegii și solfegii interpretat pe rând de un cor de copii de la o grădiniță și de o parte din corul filarmonicii „George Enescu”. Au urmat apoi alte momente frumoase, însă și un număr care m-a dezamăgit. A fost un număr susținut de actorul Mihai Bisericanu, foarte strident - am văzut mai mulți copii care și-au acoperit urechile cu mâinile. Mergând pe ideea că vocea umană are diferite tonalități și timbre, el a imitat mai multe personaje de desene animate, rugându-i pe copiii din public să le recunoască. Nici nu știu dacă să mă bucur că noi (atât eu cu Bogdan, cât și Lara) am recunoscut un singur personaj - Winnie - sau să mă întristez că toți ceilalți reacționau de la primele cuvinte.
Așa că acum, pe lângă faptul că sunt o mamă care nu e de acord cu ciocolata ca recompensă, mai sunt și o mamă care i-a tăiat copilului „porția” de desene. Am chestionat-o apoi pe Lara, să văd cum a perceput ea frenezia cu care ceilalți copii strigau numele personajelor de desene animate. Mi-a spus că probabil ei se uită mult la Minimax, iar ea are Minimax doar la Bubu. N-a părut deloc frustrată.
În schimb, eu mi-am amintit că am văzut recent o doamnă psiholog vorbind la o emisiune pentru mame despre faptul că, la 3-4 ani, atenția copilului poate rămâne asupra unei activități timp de cinci minute. Imediat după, a vorbit despre posibile sancțiuni pe care părinții să le aplice copiilor dacă aceștia nu fac ce li se cere, punând pe listă și reducerea timpului de privit la desene animate de la o oră la jumătate de oră. Trecând peste faptul că nu înțeleg cum ar putea fi asta o sancțiune, nu mi-e clar nici ce face copilul în restul de 25, respectiv 55 de minute cât pare să se uite la un ecran. Probabil însă că la mine e problema, dacă atâția copii care merg la Ateneu știu atât de multe personaje...

Clasic e din nou fantastic

Pentru că am spus că am fi dispuși să plătim bilete la spectacolele din seria Clasic e fantastic, se pare că așa vom și face. Noua stagiune are reguli noi. Primul spectacol este programat pentru 6 noiembrie la Ateneu, iar pentru a intra un adult trebuie să plătească 10 lei, iar copiii de peste 7 ani 5 lei. Rezervări se pot face doar pentru grupuri de peste 25 de persoane.
Este programat deja și al doilea spectacol al stagiunii, pentru 4 decembrie. Mai multe detalii pe site-ul proiectului, www.clasicefantastic.ro.

Clasic chiar e fantastic

Credeam că toată lumea știe. Dar pentru că weekendul ăsta a trebuit să refuzăm diverse invitații sub pretextul celor două spectacole din seria Clasic e fantastic - „Copilăria lui Mozart” și „Europa și muzica ei” - am constatat că nu chiar toată lumea. Nici măcar unii părinți interesați de cultura (muzicală) a copiilor lor, aflați la vârsta tocmai bună pentru astfel de activități.
Așa că reiau subiectul. Se întâmplă la Conservator și la Ateneu, în weekenduri, și sunt printre cele mai reușite spectacole pentru copii la momentul actual. Am mai spus - am plăti și bilet pentru a merge, dar regulile jocului spun că nu costă decât un e-mail, prin care să soliciți o rezervare pentru numărul de locuri dorit.
Aseară, discutând pentru a ne pregăti de „Copilăria lui Mozart”, Lara era un pic confuză - cine a fost surd: Mozart sau Beethoven? Nu mă deranjează că încă n-a reținut asta. Faptul că e familiară cu numele lor măcar, la 4 ani și jumătate, mi se pare un câștig suficient. La fel și că, aproape mereu când vine vorba de anotimpuri (sau când vede pe stradă o doamnă cu părul roșu), îl amintește pe Vivaldi. Asta pentru că a bifat toate spectacolele despre viața celor trei compozitori.
În plus, a fost deja de mai multe ori la Ateneu - ceea ce probabil nu mulți copii de vârsta ei au avut ocazia să o facă - și a învățat despre diverse grupe de instrumente, dar și despre cum ritmul muzicii dă tonul mișcărilor de dans și influențează costumația dansatorilor.
Dar, mai presus de toate astea, a învățat și învață în continuare că la un spectacol trebuie să ajungi cu ceva timp înainte de ora programată, să îți închizi telefonul mobil pentru a nu deranja artiștii, să respecți locurile pe care le-ai primit, să nu îi deranjezi pe ceilalți spectatori și, dacă ți-a plăcut, să aplauzi și chiar să oferi flori interpreților. Desigur, nu sunt singurele spectacole la care putea afla toate astea, dar, întâmplător sau nu, sunt cele la care sunt respectate majoritatea regulilor nescrise pentru astfel de evenimente.

(Foto: www.clasicefantastic.ro)