lara's: cadouri

Se afișează postările cu eticheta cadouri. Afișați toate postările

luni, 15 noiembrie 2021

15

Nu demult ascultam Little 15 ca și cum era despre mine. Mi-e greu să cred că de azi sunt mama unei adolescente de 15 ani, dar totuși e scris negru pe alb.

Am călătorit mult împreună în tot acest timp, chiar dacă pare că ne știm abia de ieri. Sau poate că nici nu ne știm încă.

Am învățat de la tine că, întotdeauna, copilul e cel care știe cel mai intim interiorul mamei lui, iar, uneori, mama cea care urmărește, de pe margine, devenirea copilului.

Mi-ai zis de curând că mamele colegilor tăi de liceu nu îi ajută la teme și că pentru tine asta este de-a dreptul de neînțeles - mama e cea spre care te întorci când nu știi ceva. "Desigur, nu în sensul să faci în locul meu, ci să mă ghidezi să descopăr", mi-ai explicat și a fost rândul meu să mă minunez de cum ai descris lucrurile.

Tot de curând o colegă s-a mirat că vine tatăl tău după tine cu mașina, glumind amar că al ei a plecat de tot de acasă.

15 e nevoie de independență și totodată de rădăcini solide, e perioada în care începe cu adevărat desprinderea, care nu ar fi însă posibilă fără ca familia să însemne acasă.

15 vine cu planuri de viitor, cu idei din ce în ce mai clare despre următorii... 15. Și ooo, ce planuri și idei mărețe. Probabil că cine a inventat expresia "dream big" avea fix vârsta asta!

Dar la tine 15 a mai venit cu ceva absolut surprinzător: nevoia clară de a dărui. Ai început să te gândești la asta încă de anul trecut, dar ai concluzionat singură că nu erai încă pregătită, "copiii au totuși nevoie să primească".

Mereu am zis despre tine că ești cel mai tânăr voluntar: la Asociația Dravet, unde m-ai ajutat enorm de-a lungul timpului și chiar ți-ai donat banii din pușculiță, când am făcut pachete pentru copiii aflați în grija altor organizații, când am plantat copaci împreună cu colegii de serviciu... Apoi, a fost decizia de a-ți dona părul și de a scrie o scrisoare persoanei care urma să primească peruca. Iar apoi, de ziua ta, nu ți-ai dorit decât donații pentru plantarea de copaci. Ce să vezi, oamenii au fost inspirați de dărnicia ta și s-au strâns fonduri cam pentru 150 de copaci. De 10 de ori mai mulți decât anii tăi...

Așa îți doresc și eu să-ți vină totul de-acum înainte, înzecit! Sănătate, bucurie, visuri împlinite! Big 15!

Sper să îți rămână în timp și urările de pe pagina Galantom pentru Plantăm Fapte Bune.

Și melodia...

https://www.youtube.com/watch?v=OTUlg__sVYo

duminică, 21 decembrie 2014

Pentru Crăciun și nu numai

Am păstrat tradiția de a-i scrie câte o scrisoare lui Moș Crăciun, pe care să o lasăm în cizme să o ia Moș Nicolae... Lara a scris scrisoarea ei, pe a Sânzianei și mai bine de jumătate din a mea. Am întrebat-o ce a cerut pentru ea și mi-a zis așa: "Am mai crescut și eu, anul ăsta o să îi cer lui Moș Crăciun doar sănătate și fericire, cum faci tu cu tati. Restul vreau să fie surpriză."

vineri, 15 noiembrie 2013

Dorinţe

- Lara, ce cadou îţi doreşti de ziua ta?
- Un submarin.
- Dar e scump, şi e mare, unde îl ţinem? Unde ne plimbăm cu el?
- Eu vreau unul mic... de o persoană. Şi ne băgăm în lacuri şi mergem încet până la Marea Neagră.

La mulţi ani, draga mea!

vineri, 16 noiembrie 2012

Ce își doresc femeile (la 6 ani)

În fiecare an, când se apropie 15 noiembrie și, curând după, Crăciunul, fac flic-flacuri să aflu care ar fi cadoul potrivit pentru Lara. Pentru că e foarte zgârcită cu detaliile despre lucrurile pe care și le-ar dori, dar în același timp foarte greu de mulțumit (oare pe cine o semăna? :D). De fapt, de bucurat, că de mulțumit se mulțumește cu puține lucruri dacă toată lumea e veselă și acasă în jurul ei.
N-a avut niciodată porniri din acelea cum aud pe la alți copii să strige prin magazine că nu pleacă acasă fără cine știe ce joc și spune atât de rar și din senin că ceva îi place.
Anul acesta, însă, acum câteva săptămâni, m-a oprit in fața unui magazin cu baloane și a cerut. A cerut „cel mai mare balon din lume”. Am fost pe punctul de a ceda, tocmai pentru că cere atât de rar, însă când am auzit prețul balonului uriaș am făcut stânga împreujur și m-am lansat în explicații legate de inutilitatea obiectului și de lungimea listei cu potențiale alte lucruri interesante care ar putea fi achiziționate cu aceeași sumă. Dar ea nu s-a lăsat și m-a întrebat dacă măcar de ziua ei aș fi de acord cu balonul... A rămas că mai vedem.
După o vreme, am fost să cumpărăm echipament de călărit și i-am explicat că acesta este cadoul nostru de ziua ei. „Dar mama mi-a spus că îmi ia balon...” s-a auzit dintre buzele cu colțurile deja atârnând.
Ce mai îmi rămânea de făcut deci pe 14 noiembrie, cu o zi înainte ca Lara să împlinească 6 ani? O vârstă la care, ne gândeam noi, vine vreme cadourilor mai serioase... Desigur, am străbătut orașul în lung și-n lat în căutarea „celui mai mare balon din lume”.
Și cum, la așa o fiică, nici mama nu e prea ușor de mulțumit, n-am reușit să-mi îndeplinesc misiunea de la primul magazin. Nu-i vorbă, aveau balonul, dar magazinul era în buricul târgului, pe bulevard aglomerat, iar mașina parcată la vreo 10-15 minute distanță. M-am imaginat pentru o clipă luptându-mă să traversez pe trecerea de pietoni de la Piața Romană cu balonul de peste un metru înălțime și jumătate de metru lățime...
Până la urmă, am găsit un depozit unde puteam trage mașina la scară și ascunde balonul înăuntru fără să mă lupt cu o mare de oameni. Seara, după ce a adormit, i l-am adus în cameră și l-am fixat astfel încât să-l vadă imediat cum deschide ochii. Ne-am întrebat dacă nu cumva se va speria de el. „Doar oare e suficient de mare?”, mă trezesc spunând. Și atunci am început să râdem isteric, doi părinți obosiți, dar fericiți.

Desigur, efectul a fost maxim. Balonul, în formă de castel, s-a asortat perfect la rochia de prințesă, „cusută cu fir de aur” și „cu steluțe de mâneci” și la „pantofii din aur” pe care i-a primit. Deloc pe gustul nostru toată povestea, dar parcă mai contează?
Lara, în schimb, s-a costumat și a luat balonul l-a dans. I-a compus și un cântec:

Iubitul meu
Tu ești înalt
Eu sunt scundă
Tu ești până la tavan
Eu sunt până la podea
Iubitul meu
Ești frumos
Iar eu te voi iubi mereu
În felul meu
Haide să ne luăm la revedere (trebuia să plece la școală)
Iubitule, vino cu mine
Iubitule, dansează cu mine
Și nu uita că eu te iubesc...

Timpul trecea, școala aștepta... iar ea continua... „Tati, stai să-i strâng coada. Gata, am terminat cu iubitul!”.
Așa că, brusc, văzând-o și auzind-o, ne-am dat seama că baloanele mari sunt totuși genul nostru. Atât timp cât sunt rețeta fericirii pentru fetițele de 6 ani... La mulți ani, Lara!

marți, 6 decembrie 2011

Cine, ce, cât

A venit și la noi Moșu’. Lara s-a trezit prima și cu greu am reușit s-o convigem că nu ea trebuie să cerceteze și ghetele Sânzianei. Cea mai mare parte a cadoului a fost la fel și la una și la cealaltă, în ciuda diferenței de vârstă. Și totuși, Lara a numărat obiectele, să se asigure că ea a primit mai multe. Și totuși, deși cele două mere erau identice, ea l-a vrut (și) pe al Sânzianei.
Mă depășește problema. Și când mă gândesc că mai vine un Moș...

marți, 24 noiembrie 2009

A fost ziua mea!!!

Deși de la o vreme îmi place să păcălesc lumea cum că aș avea cinci ani, de data asta a trebuit să recunosc că am împlinit doar 3. Bineînțeles, prilej de mare petrecere. Ne-am jucat, ne-am deghizat, apoi eu am suflat în lumânările de pe cele două torturi și am câștigat și întrecerea "cine mănâncă cel mai repede cele mai multe felii". Vă mulțumesc tuturor celor care ați fost acolo. Vă mai aștept și la anu', dar mi-au zis mama cu tata să vă zic să veniți fără cadouri, că cică nu mai am loc în cameră de ele... Dar voi să nu-i credeți!

PS: Până atunci însă, vă aștept și pe la mine să ne jucăm împreună cu toate minunățiile pe care le-am primit!