La schi

Am reușit zilele astea să mă urc pe schiuri după o grămadă de ani. În același timp, am convins-o pe Lara să încerce și ea. În prima zi a stat nefiresc, în a doua deja cobora mici porțiuni de pârtie, iar în a treia striga la mine că vrea mai repede și mai abrupt. Mi-am amintit cum m-a învățat tata să merg pe bicicletă când eram un pic mai mică decât e ea acum, amestecul de adrenalină și frică, sentimentul de victorie, că pot, că știu să fac ceva de mai adineauri nu știam, că eu conduc bicicleta și nu ea pe mine. Sper să își amintească și ea, peste ani, că mama a fost alături de ea când a învățat să schieze...

După-amieze de toamnă

Am observat de ceva vreme că Lara nu își mai dorește să stea la locurile de joacă. Are încă nevoie de câte o activitate "în forță" - fie o plimbare cu trotineta sau rolele, fie o partidă de "jughineală" în pat, cum îi place să spună. Însă, datul în leagăn, pe tobogan sau pur și simplu interacțiunea cu alți copii la locurile de joacă n-o mai interesează decât în măsura în care are chef să facă pe sora mai mare.
Așa că, având în vedere că din toamna asta o luăm la prânz de la școală, ne-am trezit cu mai mult timp liber și cu mai puține preocupări afară (căci în casă compensează cu scrisul și cititul). Desigur, am căutat asiduu diverse activități suficient de interesante pentru cât mai mulți dintre noi :) Un rezumat al toamnei noastre de până acum include teatru, animație, ateliere de inginerie, expoziție de benzi desenate, instalații de artă contemporană, Castelul Peleș cu lecția de istorie aferentă, dar și ieșiri la un ceai și un joc de scrabble... La unele a participat cu mult entuziasm, de la altele a plecat ușor nedumerită, însă din toate experiențele am ieșit mai bogați.
Ieri am fost împreună să votăm. Nu e prima dată, dar am simțit că nivelul discuțiilor a fost diferit față de alegerile anterioare. Apoi, a avut din nou chef să ne dăm în balansoar. În timp ce făceam pronosticuri despre cine o să obțină cele mai multe voturi. Și calcule pentru când o să aibă și ea drept de vot... Mai e un pic...

Sus-jos

Se dau o sanie și un copil sănătos, mâncat și odihnit. Rezultatul - jocul sus-jos jucat la infinit pe un petic de pârtie.

Sus

















Jos

Pregătiri de munte

Ne pregătim de prima excursie în patru, la munte. Un aspect important este așezarea în mașină.
- Lara, tu unde o să stai?
- În stânga, în spatele lui tata.
- Și Sânziana?
- Tot în spate.
- Și eu?
- Cu noi, tot în spate.
- Păi și tati cu cine stă în față?
- El stă cu valiza mea.

Radu de la munte (II)

Și pentru că a fost atât de bine în martie și mi se făcuse iar dor de zăpadă, l-am sunat din nou pe Radu și în octombrie. Bineînțeles că a acceptat imediat. N-a mai fost chiar atâta zăpadă, dar ceva-ceva tot am găsit. Plus că de data asta am făcut și o mică drumeție, în care am văzut mai multe animale și plante.

Radu de la munte (I)

Iarna trecută am tot așteptat zăpada în București... și nimic. Așa că până la urmă, prin martie, i-am convins pe ai mei să mergem la munte să o căutăm. L-am luat și pe prietenul meu Radu (cu ai lui părinți) și ne-am distrat suuuuperrrrrrr!

Excursie de demult la Breaza

Restante...

... amestecate

1. Vedere de la Peleș
2. Titi-ul meu
3. Lost in Sibiu
4. La cascadă
5. În curs de mutare
6. Complice
7. Călare pe situație

Trei plimbăreți

Și tot de la muntele mare de astă vară... drumeții

Poveste de la munte

De ceva timp, vorbirea nu mai înseamnă pentru mine doar câteva cuvinte, ci am început să povestesc vrute și nevrute. "Lara a fost la muntele mare și s-a dat în uța mare cu mama și cu tata" este prima amintire pe care am povestit-o din proprie inițiativă. Ca să n-o uit peste timp, o trec aici în imagini.