În scaunul de maşină

Că tot e sezon de vacanțe și rost de plecări pe drumuri, aud povești și văd poze/filmulețe cu copii în mașină. Unii prieteni mi-au spus deschis că au probleme în a-şi ţine copiii în scaunul de maşină. Alții nici măcar nu-și pun problema.
În trafic văd zi de zi o mulţime de familii în maşinile lor în formaţia mama şi tata în faţă, iar copilul în picioare între scaune, cu varianta tatăl la volan şi copilul în picioare în dreapta, eventual sprijinit de bord. Pe mine imaginile astea mă înfricoşează pur şi simplu. Anul trecut, am avut un accident de maşină. Nu foarte grav. Am fost loviţi din spate şi propulsaţi în maşina din faţă. Eu eram cu Lara pe bancheta din spate, ea în scaunul ei şi cu centurile puse. În timpul impactului am întors capul spre ea şi am văzut cu încetinitorul cum scaunul ei se îndepărtează de pe banchetă şi apoi, când totul s-a terminat, cum a rămas aplecat cam la 45 de grade în faţă.
Nu mă pot gândi ce s-ar fi întâmplat dacă nu avea centurile puse. Pentru că părerea mea despre necesitatea scaunelor de mașină s-a format când avea doar câteva luni. Pe atunci, în drum spre mare fiind, Bogdan a pus o frână bruscă. Eu o alăptam pe Lara pe bancheta din spate, deci niciuna dintre noi nu aveam vreun sistem care să ne ţină în scaun. Rezultatul a fost că am strâns-o cât de tare am putut în braţe, de frică să nu-mi zboare, iar eu n-am mai avut cu ce să mă ţin şi m-am proptit cu faţa în scaunul şoferului. Extrem de dureros, deşi frâna nu a fost urmată de niciun impact.
Aşa că Lara stă mereu în scaunul ei, cu centura pusă. Indiferent cât de tare încearcă să protesteze. Pe la doi ani, cred, a avut o perioadă scurtă în care nu mai voia în scaun și pace, dar i-am explicat rapid că maşina nu mai merge dacă nu stă şi chiar am făcut o mică demonstraţie - tras pe dreapta, oprit motorul... care a repornit miraculos când ea şi-a pus centura.
Mi-e groază însă că, pe zi ce trece, vede tot mai mulţi alţi copii lăsaţi între scaune în maşinile de lângă noi şi cere şi ea la fel. Încerc acum să îi explic că nu suntem de acord cu tot ce fac alţii. Sper să dea rezultate.
Sânziana a trecut și ea de ceva timp de la scoică la primul scaun, moștenit de la Lara. S-a adaptat repede situației. Evident dormind. Și mâncând. Cum era vorba aia: mănânc și dorm, mănânc?