Dileme educaționale

Am început să mă gândesc la cât de cinstite sunt învățăturile pe care le transmitem copiilor noștri. Să fim serioși: dacă mie îmi plac manelele, n-o să-i pun copilului meu să asculte muzică clasică și invers. Dar nu înseamnă asta oare că îl privez de anumite cunoștințe, fie ele și în contradicție cu propriul meu sistem de valori? Ba da... Și atunci primul cuvânt care îmi vine în cap este pluralitate. Iar imediat apoi întrebarea: care e vârsta potrivită la care poți supune copilul la pluralitate culturală, menționându-i eventual (și cred că aici e adevărata dilemă) că tu apreciezi sau nu muzica, textul, tabloul, imaginea sau curentul cultural respectiv? Sigur, cred că tuturor ne-ar plăcea să împărtășim cu copilul nostru aceleași valori, dar ceea ce aș vrea eu cu adevărat este ca el sau ea să ajungă singur acolo și nu prin imitație și ne-expunere la lucruri diferite. E, asta cum se face?