Comoditatea educației

Am început să mă întreb tot mai des, atunci când iau o decizie legată de educația fetelor, dacă o fac punând pe primul plan binele lor sau comoditatea mea. Nu vreau să dau exemple. Sunt sigură că orice părinte, dacă acceptă să facă acest exercițiu cu maximă sinceritate, va înscrie puncte în ambele categorii.
Un copil „bun”, „cuminte” este de fapt un copil comod pentru părinții săi. Dar cu ce îl va ajuta pe el în viață această trăsătură? Sau, și mai grav, nu cumva îi va dăuna?
Cu toții ne dorim copii cu aripi, copii non-conformiști, copii creativi. Dar și copii docili, sociabili, care mănâncă bine și sunt devreme la culcare. Cum ar putea fi un copil echilibrat toate astea la un loc?