Apoi, am citit cu tristețe în diverse locuri despre cât de "urâtă" e sărbătoarea mărțișorului și multă lume mi-a zis că "nu mai are chef de ea". Sigur, tarabele din oraș sunt pline de metale și plastice sclipitoare, sigur, toată sărbătoarea asta a început să fie interpretată într-un sens greșit și de la un cadou simbol s-a ajuns la... orice atașat unui șnur alb-roșu. Sunt multe de spus și am început să aud de bărbați care în ziua de 1 Martie își iau liber de la serviciu, ca să nu mai fie nevoiți să cheltuiască o avere pe niște zorzoane inutile.
Pentru noi, însă, nu e așa. Mărțișoarele pe care le oferim sunt făcute de noi, cu investiții financiare minime, dar cu mult suflet pus în ele. În afară de mărțișoarele din carton colorat și decupat făcute acasă, Lara a venit de la școală cu mai multe modele de mărțișoare pe care le-a oferit cu multă bucurie celor din jur. Fiecare dintre ele a fost simplu de făcut, ingenios și cu gust.
În ziua de dinainte de 1 Martie, copiii de la școală au organizat chiar un târg de mărțișoare și cred că mulți bărbați și-ar fi putut păstra pentru alte ocazii ziua de concediu dacă le-ar fi făcut o vizită.
Asociația pentru Dravet a agățat și ea anul acesta o mulțime de fluturași-mărțișoare în pieptul susținătorilor săi, iar dincolo de sentimentul pozitiv pe care îl dă de ambele părți un astfel de demers, s-au strâns și ceva bănuți.
Am convins chiar și una dintre bunici să facă mărțișoare croșetate, care au fost extrem de apreciate atât de copii, cât și de corporatiștii care ne-au invitat la un târg de sezon.
Mărțișoarele noastre au ajuns și în Franța, la o reuniune a tuturor asociațiilor pentru Dravet din Europa, iar cei de acolo au fost impresionați să afle cum o sărbătoare poate fi prilej pentru popularizarea problematicii epilepsiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu