La "Familia offline" erau de fapt mai mult adulți, pentru că piesa chiar era mai degrabă de adulți. În ciuda faptului că actorii sunt copii, subiectul și implicațiile lui cred că sunt destul de greu de digerat la 7 ani. În concluzie, m-am simțit ca și cum m-aș fi dus la teatru pentru mine și aș fi încercat să o implic și pe Lara. Ceea ce n-a fost rău deloc, doar că nu eram pregătite pentru asta. În plus, recunosc că și titlul m-a indus în eroare și piesa nu are niciun fel de legătură cu timpul petrecut sau nu pe internet.
"Miraj într-un ou" a fost un joc cu imagini proiectate, destul de creativ și potrivit pentru categoria de vârstă căreia i s-a adresat. Altfel, în afara cortului alb în care se desfășoară piesa și a costumației în nuanțe de galben a protagonistei, n-am văzut nicio legătură cu vreun ou.
Cât despre "Regina culorilor"... aș zice curat regină! Am văzut un teatru complex, făcut să pară extrem de simplu, ce îmbină pictură, muzică, marionete și proiecții. O bună bucată din spectacol e, paradoxal, în alb și negru, muzica e cântată live, în fundal, iar artista care coordonează toată piesa e discretă și totuși expresivă în același timp. Fără nicio legătură cu muzica ce bubuia în boxe la intrarea în sală, "pentru atmosferă", și nici cu pixurile în formă de microfon cu Hannah Montana oferite cadou la ieșire tuturor copiilor.
Ceea ce mi-a amintit că actorii-copii din "Familia offline" comentau la final ceva legat de niște microfoane Hannah Montana, privind nedumeriți în pungile pe care le primiseră cadou de la organizatori.
Am fi mers poate la mai multe piese, sunt sigură că am mai fi descoperit altele reușite, dar cred că pentru câteva zile, pline oricum de programul obișnuit, a fost suficient.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu