A mea

Știu că vin pe lume nu pentru a ne aparține, ci pentru a ne învăța. Și totuși... Au intrat cu spatele în sală, un șir de 13 fete cam de aceeași înălțime, toate în costum albastru de balet și cu părul prins identic în coc. Una singură nu avea ciorapi albi, ca toate celelalte. Două erau ceva mai blonduțe. Și totuși... Dintre celelalte zece am știut din prima clipă care e ea și am simțit-o atât de a mea. Pentru că îi știu fiecare fir de păr, fiecare vârf de unghie, fiecare aluniță. Știu unde va face bătături din felul în care pășește și în care ține creionul în mână.
Nu știu ce simte și ce gândește, nu voi știi probabil niciodată. Dar aștept să mă învețe cât mai multe lucruri.